Cinci

Astăzi nu e luni, dar e întâicinci1

Aș vrea să îmi fii la căpătâi

Sunt pustiit doar de noiembrii

Alerg prin păduri ca și cerbii

 

Și ziua care a mai trecut

E  prinsă în cui pe un sărut

Că numeralul acesta doi

Nu-l putem număra amândoi

 

Și uite-ne ajunși și în trei

Iubirea nu-i joc. Vrei ori nu vrei

Te port în suflet și-n al meu gând

Cuprind în brațe întreg pământ

 

Dar după trei știi vine patru

Eu nu-s un rol, nu sunt un teatru

Trăiesc aici o realitate

Ce însă pe noi ne desparte

 

Și  ziua când ne-am cunoscut

Pecetluită-i cu un sărut

Spune de ce nu vrei să învingi

Să mă iubești ca-n ziua de cinci

Anunțuri

Poveste de Crăciun

Și au pornit colindătorinasterea-domnului_a67b320064aa7f

Să ne aducă vestea

Că Betleemul luminează

Reîntregind povestea

 

Cândva demult trăia în sat

Maria cea Fecioară

De la Arhanghel a primit

Vestirea cea de seară

 

Va-lua în pântece născând

Pe Domnul mântuirii

În iesle va dormi plăpând

Cu steaua fericirii

 

Iar magii de la răsărit

Veni-vor la-nchinare

Și-I vor aduce-n dăruit

Iubirea lor cea mare

 

Și-alături îi vor fi păstori

Să-I cânte, să-L adoarmă

Să-I fie somnul liniștit

În ieslea nu prea caldă

 

Acolo dintre fân și boi

Și alte dobitoace

El va ajunge către noi

Și ne va da doar pace

 

Iar noi tăcuți o vom primi

În ziua cea mai sfântă

Când te-ai născut copil plăpând

Și-n cer îngerii cântă

 

Și astfel noi cei fericiți

De praznicul cel mare

Vă îndemnăm să dăruiți

La tuturor urare:

 

Să fiți mai buni de-acest Crăciun

Cu veselie-n casă

Și lângă voi să adunați

Pe cei iubiți la masă

 

Cântați apoi și un colind

Cel știți dintr-o pruncie

Și nu uitați să dăruiți

La toți o bucurie

 

 

89

Se trage iar ca și-n optzeci și nouăWaving a Flag Above Crowd

Iar țara sângerează mai cu spor

Cad trupuri de martiri atunci când plouă

Și astăzi plângem iar de mila lor

 

Ei au murit dar azi trăim destule

De jertfa lor se bate astăzi joc

Din trupul lor mușcă guri nesătule

Și nimeni nu mai dă comanda … foc

 

Voi frații mei ce nu ați prins Crăciunul

La căpătâi v-au ars doar lumânări

Colindul s-a cântat atunci cu tunul

Greșeală sau prostie sau erori

 

Și-ntinși pe catafalcurile iernii

Înfofoliți ați fost cu un drapel

Voi ne-ați cerut doar libertatea vremii

Iar astăzi liberii-și bat joc de el

 

Nu mai există nici recunoștință

Iar demnitatea-i aruncată-n foc

Vă rog priviți în urmă cu căință

Și de martiri să nu vă bateți joc.

Săracă iarnă

Zăpezile nu cad ca în vechea povesteimage

Și-atât de trist e satul că nu e nici un Moș

Doar glasuri se aud care ne dau de veste

Că Sfântul se va naște aduceți-I prinos

 

Iar sănii care trag pe prunci cu bucurie

Sunt prăfuite toate și aruncate-n foc

Zăpada nu mai cade și nu e veselie

De ce bătrâne cer ne bați cu nenoroc

 

Iar bradul de pe creste își caută veșmântul

Dar albul cel iernatic îl lasă fără rost

Norii nu îi mai cern lui acoperământul

Îl lasă ca să zacă în continuare-n post

 

De iarnă dezgoliți cântăm în armonie

Colinde bătrânești ce îl măresc pe Tată

Că și-a trimis în lume Fiul ca solie

Cântați creștini cu toți ce veste minunată

Oraș fatal

Departe ești te caut și sub pașis1-220-t1

Atât de frig îmi este fără tine

Iar toți ghețarii s-au mutat la mine

Și vânturile toate vin din Iași

 

La mine teiul nu mai este tei

Și simt în ceai gust de singurătate

Acest oraș mi te-a trimis departe

Fărâmă din mine n-ai vrut să iei

 

Și acest trai tâlhar și de negoț

Ce îl respir în fiecare seară

Îmi face gura dulce mai amară

Când număr plopii și îmi ies cu soț

 

Crăciunul mi-a adus deja cadou

Și-o să-l desfac, să știi, dar fără tine

E o Golgotă-ntre tine și mine

Sau dealul care urcă spre Copou

 

Și mie mi-a rămas să număr pași

Să îi adun pe toți până la tine

Cum adună polenul doar albine

Dar primăvara e târzie-n Iași

Dar tu … ?

Oamenii-s asemenea unei zăpezioameni

Unora nu le place lumina

Nu cred în soare, dar impun ca să crezi

Ușor se topesc. A cui e vina?

 

Ei sunt bulgari să-i cuprinzi într-o mână

Pe unii de vrei poți să-i și arunci

Că în omenirea noastră străbună

Nu toți oamenii sunt așa de dulci

 

Oamenii sunt geruri care îngheață

În ei războaie de ură și dor

Nu cred că-n tine mai zace o viață

Acesta li-i crezul. Al tuturor?

 

Răspunsul ni-l dă doar pieptul ce bate

Cadența aceasta ne ține treji

Iubirea umană sigur răzbate

Eu cred în oameni. Dar tu, dar tu … crezi?

Liber și nemuritor

lui Petre Țuțeapetre-tutea-281666l-poza

Azi închisorile din nou se-nchid

Și peste tot se trag iarăși zăvoare

Iar temnița-i închisă-n închisoare

Și ție cerurile se deschid

 

Hai vino printre cei mai străluciți

Ai îndurat destule într-o beznă

Atâta iad ai suferit în gleznă

Și-ai plâns destul pe cei ce-s pălmuiți

 

Și pâinea zilnică cu mucegai

Ce-a săturat atât’ nenorocire

În ea găsit-ai o împărtășire

Și ai tăiat din ea un colț de rai

 

L-ai coborât în zidurile reci

Și tuturor tu l-ai făcut pomană

Hristos coboară astăzi din icoană

Te ia de mâna cu El să petreci

 

Și pășind cu fericea-n mână

Vei avea de-acuma somnul împlinit

I-ai iertat pe toți, acei ce te-au rănit

Și ți-au legat sufletul c-o sârmă

 

Dar poporul încă te mai plânge

Lacrima ce cade este-un mare of

Iar ne vine iarna mare filosof

Pe zăpadă-s  urmele de sânge

 

Vei rămâne veșnic într-o carte

Filosofii noștri nu știu verbul mor

Au slujit cu mintea un întreg popor

Cu sorginte în latinitate