Credința-n anotimp

Și vine primăvaraflori_de_primavara_poze_ghiocei-802520

Iar ochii ne sunt verzi

Arcușul și vioara

Ne țin de-a pururi treji

 

Ne cântă în concerte

O simfonie nouă

Iar notele-s incerte

Și-n inimi ne mai plouă

 

Cad picături zbătute

Și inima renaște

Dar vor să ne sărute

Luminile de Paște

 

Această înviere

Ne prinde, nu ne lasă

I-o pururi înfiere

Ce dorul o apasă

 

Ne strânge și-nflorește

În sfânta dimineață

El moare și trăiește

Îi dor și lui de viață

 

Iar cântul ce trezește

Armura pământească

I-o iarbă care crește

Și vrea ca să domnească

 

Și peste ceruri zboară

Iarăși, din nou cocorii

E pentru prima oară

Când ne vin migratorii

 

Iar noi zâmbind întruna

Pe chip, melancolia

Dragă e primăvara

C-aduce păpădia

 

Aceasta  ne învață

Că viața e ușoară

De știi să  zbori ca fulgul

Și crezi în primăvară

Atât de viu

De ce îmi este dor tu n-ai să știi vreodatăgethumb

Că ai plecat atunci când nu era să pleci

Iar din anotimpul care venea îndată

Tu ai furat să-mi dai doar țurțurii cei reci

 

În somn mi s-a ivit ușor o adiere

Asemeni unei palme ea m-a pălmuit

N-am știut cât doare o astfel de durere

Eu n-am crezut că-n vise poți să fii rănit

 

Iarna e târzie și nu-și mai cerne fulgii

Eu mă voi topi și voi pleca-n avaluri

Numai primăvara ascultă glasul rugii

Dar nu-i prea târziu să cred în idealuri

 

Iar  de-ți va fi sete, te rog să cați izvorul

Care potolește setea pe vecie

Când vei pleca fruntea, în el să îți vezi dorul

Ce-a murit cândva, dar azi e apă vie

Glăsuiri

Departe ești cu cine să vorbescimg00087-20090823-1249

Te rog primește-mi glasul către seară

E-asemeni ca arcușul de vioară

Te mângâie și-ți spune te iubesc

 

Și mut cum e să știi că e al meu

De l-ai uitat te rog ascultă-l iară

A înghețat e tare frig afară

Umanul lui nu are chip de zeu

 

Primește-l în odaia ta de lut

Pe care El Divinul ți-a croit-o

Ascultă-l către seara tu iubito

Ți-l dăruiesc ca ultimul sărut.

Absent

Tu ești iubirea care mă trezeștecrin-inflorit

În fiecare dimineață mai umil

Cu tine tot smeritul înflorește

În ale tale brațe eu alerg subtil

 

Îmi coși din zori o mantie cerească

Să mă acopere aicea pe pământ

Din ochii tăi mai poate să mai crească

Un crin pe care eu ți-l dau ca legământ

 

Te rog primește-l și-l așează-n vază

Iar dacă voi lipsi la el tu să privești

Va sta cu tine până la amiază

Și despre mine poți să-i povestești.