Se-ntorc poeții noștri în mormânt
Nu sunt uciși în ceruri de-a lor zbor
Nu vor să mânce, să guste din pământ
Poeții noștri totuși astăzi mor.
Iar versul lor dospit în călimară
Pictează lacrimi pe sfânt iconostas
De-i vei vedea privindu-te de-afară
Primește-i și le fă un parastas
Și-n candela cuvântului ce luminează
Făptura omenească ce a uitat poeții
Turnați un vers să țină pân’ amiază
Portretul lor va colora pereții.
Și-ndoliați de tragica uitare
Vom înălța irmos de iertăciune
Vom plânge și vom îneca o mare
Acoperindu-ne cu-n munte de tăciune.
Blogul lui Cătălin Tecuceanul 