Între două arcuri

Între două arcuri săgețile-mi rămânarc-si-sageti

Să-ncerce de sunt viu și dacă mai iubesc

Picături de sânge căzând să le adun

S-aprind cu ele focul și să mă-ncălzesc

 

Întinse fix,  pătrundă în simțire

Plecând cu gheare să agațe prada

Pătrund în mine cu sârg și cu voire

Udând pământul și înroșind zăpada

 

Săgețile lovesc și curg fără-ncetare

Întind aripile să plece-n zborul crud

Gătiți-vă de mese și aduceți pahare

Că la ospăț apare însăși Robin Hood

 

Dar azi refuz săgeata pusă înainte

Că vreau arcaș de un înalt blazon

Care se naște din iubiri și din cuvinte

Lovește-mă bătrâne Cupidon.

Anunțuri

Pădure fără…

În păduri de brazi doar bezne ne cuprind743[1]

Și caut Dumnezeul ca să ne unească

Nu sunt piețe unde iubirea să o vând

Prețul pentru tine sper să nu mai crească

 

Pașii umbrei tale duc către izvorul

Unde prima dată am sorbit o cupă

Plânsul lui de murmur îmi alină dorul

Apa lui acuma tâmpla mi-o sărută

 

Încă port ulciorul zilelor trecute

Când pădurea mamă mi-alinina trecutul

Și-n potecile în care verile-s trecute

De atâta mers e bătut pământul

 

Am fugit atâta, picioarele-s tăiate

Pădurarii vin, doboară-n rând copacii

Cerb străin de tine din copită bate

Și își face cruce  să alunge dracii

 

Către dimineață soare luminează

Iarba vrea să crească, cerbii să o pască

Pierdută-i bezna nopții care ne veghează

Și unde-i Dumnezeul care să ne unească ?