Ispită

Mereu când m-apucă ispita

Îl iau la braț doar pe Nichita

Să povestim de ale noastre

Iubiri ce ne-au trecut prin case

 

Ne punem un pahar din vinuri

Ce-i stors sub tălpi. Sudori și chinuri

S-au înrudit cu poame sfinte

Împărtășindu-ne cuvinte

 

Să le așternem pe hârtie

La un pahar de omenie

Să plângem despărțiri trecute

Doar noaptea să ne mai sărute

 

Și mai în râs și mai în glumă

Cine ne spune noapte bună

Stăm treji până la dimineață

Crezând în toate, dar nu-n viață

 

Și păcătoși cu făr’ de lege

Chemăm pe sfinți să ne dezlege

Păcatele făcute-n taină

Ce ne-au fost dragi iubită doamnă

 

Și-ntr-un final ce se ascute

Nichita pleacă pe tăcute

Și junghierea vine-n mine

Sunt jertfa unei părți din tine

 

Iar rămășița-mi pământească

Departe e de cea cerească

De-ar coborî din cer ispita

I-aș recita doar din Nichita…

Misogin

M-am săturat de rasa feminină

Acesta-i jurământul meu ateu

Femeia s-a crezut un Dumnezeu

Dar ea e oful care te termină

 

Nu cred că are rost vreo tămâiere

Are pe dânsa destule fumuri

De-o pui la zid în fața unor tunuri

Apreciază astă mângâiere

 

Decât să îmi încarc și conștiința

Mai bine mă răsfăț, mai beau un vin

Voi fi catalogat ca misogin

Și nu îmi voi primi recunoștința

 

Îți scriu acestea rasă feminină

Nu-ți mai permit, nu vreau sa mai împroști

Veninul tău către bărbații proști

O Evă ! Transformată în felină

 

Învață să iubești cum știu bărbații

Nu spun c-ar fi ei superlativul

Dar dă-le tu femeie motivul

Și-ți vor aduce marea și Carpații

 

Dar nu vei înțelege ‘ceste rânduri

Că rima mea nu te-a încununat

De nu mă crezi, te rog, fă-te bărbat

Sau cel puțin măcar să cazi pe gânduri…

Maternă iarnă

Mi se scriu scrisori din depărtare

Aduse-s de vântul tulburat

Că în sat e mare supărare

Că maica din lume a plecat

 

Lacrimile inundă obrajii

Ca Iordanul pe cel botezat

Crucea pune la pământ și brazii

Că măicuța pe noi ne-a lăsat

 

Clopotele plâng amărăciunea

Cerul nu mai e înseninat

Că ne pleacă nouă-nțelepciunea

Ce pe brațe veșnic ne-a purtat

 

Iar la sânul care mă crescură

Astăzi polii s-au mutat la ea

Este prea mult rece-n bătătură

Iarna e-nrudită cu moartea

 

Iar lumina ce arde pe masă

Este suflu care lumina

Când intrai măicuță tu în casă

Parcă tot pământul respira

 

Acum pleacă liniștită-n stele

Să te încălzești și dumneata

Lasă-mă pe mine-n friguri grele

Mamă îmi va fi de-acum iarna

 

(Fotografia care însoțește poezia este opera mâinilor pictorului Emil Cojocaru Alexandria – ,,Iarna”)

Incertă …

E toamna frigului ce înflorește

Asemeni unei flori din răsărit

Pe-aici căderea încă mai domnește

Războiul frunzelor m-a și rănit

 

E numai despărțire între brațe

Care se-nalță rugătoare-n cer

Pământului i se aștern broboade

Să-l învelească când afară-i ger

 

Covorul ce-i țesut încă din vară

De razele scăldate în amurg

S-așterne când colinde sunt pe-afară

Și când din ceruri norii încet curg

 

Dorința e să-l găzduim în casă

Pe el să-ntindem ce-i frumos și bun

Căldura îl topește și-l usucă

Tratându-l ca un oaspete nebun

 

Acuma când privim prin nost’ fereastră

E toamnă sau e iarnă pe la noi ?

De vom căta pe vremea cea firească

Vom îngheța sub fulgi, dar și sub ploi.

 

Octombrie iubind …

Octombrie-mi cobori o dimineață

Cu raze ce de soare se ascund

În mine doar săgeți de arc pătrund

Ce mă trezesc din moarte la viață

 

În fiecare ceas îmi cerni doar frunze

Să mă-nvelească spre a fi mai cald

Tu știi prea bine că în mine ard

Dulcețurile care cresc pe buze

 

Pe care eu le gust în zori de ziuă

Când mă trezesc și o zăresc pe ea

Octombrie rămâi în viața mea

Că vă iubesc pe amândouă

Deopotrivă…

De ce ?

De ce ești tu ?

Și eu sunt eu ?

Și între noi

Doar Dumnezeu ?

 

De ce e el ?

De ce ești tu ?

De ce-ntre da

Este și nu ?

 

De ce-ntre noi

Este și vânt ?

De ce sunt ploi ?

De ce-i pământ ?

 

De ce pe cer

Nu sunt doi sori ?

De ce te naști

Dacă tot mori ?

 

De ce sunt nopți ?

Și stele sunt

De ce sunt cărți ?

De ce-i cuvânt ?

 

De ce trăiești ?

De ce respiri ? …

Că să iubești

Să naști priviri …