Dăruiți flori…

În lumea plină de-atâtea erori buchet-de-flori-magia-culorilor

Aștept nu nerăbdare mărțișorul

De-un an îl vreau să îmi aline dorul

Parfumul  din buchetele de flori

 

Petala să îmi fie o oglindă

Chipul să-l văd în ea zâmbind mereu

Mi-e dor de Grădinarul  Dumnezeu

Ce florile  îmi aducea în tindă

 

Acuma când răsare-o primăvară

Iar anotimpul se îmbracă-n culori

Te rog să-mi dăruiești, atâta, flori

Nu cred că e așa mare povară

 

Anunțuri

Iubito, la mulți ani !

Și ziua mea a fostLucrurile-marunte-care-au-o-importanta-majora-intr-o-relatie

La fel și ziua ta

Oare mai are rost

Să vin în calea ta ?

 

Pășesc cu greu prin ani

Iar fără tine-i greu

Nu  vreau să fim dușmani

Martor e Dumnezeu

 

Un înger să îmi dea

Din tot ce e al Său

S-aducă vocea ta

Mi-e dor de glasul tău

 

Să-mi spună că iubești

La fel ca ieri și azi

Să poți să mai trăiești

În ochii mei cei calzi

 

Prin ei să vezi și tu

Pieptul, inima mea

Nu cred că e altu’

Iubindu-te așa

 

Nebun și fără glas

Uitând de jalea mea

Aștept încă un ceas

De vrei toată viața

 

Să vii la mine-n braț

Să te cuprind în zbor

Că vreau să te înalț

Deasupra norilor

 

Iar cu un nor și-o stea

Nunta să o croim

Și roua o vom bea

Nemuritori să fim

 

Iar din acel înalt

Unde-s doar luceferi

Vom fi ca un cobalt

Mai tari și tot mai teferi

 

Dar poate că-i un vis

Ce-l  port la mine-n gând

Nu cred că e abis

Că nu mai pot să plâng

 

Și-n tot acest răstimp

De când tu ai plecat

Să știi iubita mea

Că ploi au sângerat

 

Roșind grădina mea

În care ne plimbam

Cu dalbe sărutări

Ne și îmbrățișam

 

 

Și uite că a fost

Să n-ajungem cărunți

Dar în această zi

Să îmi trăiești ani mulți

 

Și cu acest blestem

O viață să trăiesc

Pe el să scrijelesc

Mulți ani și te iubesc !!!

Întrebări ???

Eram, nu mai suntem acum55cc6-girlleaving

Două verbe trecute prin mine

Spulberând prezentul spre tine

Regretându-ți plecare postum

 

Nu vreau și nu pot să mai tac

Vântul îi ține durerii ison

Urlând amândoi la unison

Te cat’, neștiind ce să fac

 

Ai vrut, ți-ai dorit ca să pleci

Te-aș fi ținut cu mine o viață

Singurătatea este o ceață

Nu ți-aș dori să o încerci

 

Așa orbit de negură

Accept blestemul dat

De Cel se sus

De ce ai plecat ?

De ce te-ai tot dus ?

În neiubirea obscură…

 

Imnul dragostei…

De aș grăi în limbile din acest pământ01

Sau în vreo limbă vorbită sus de îngeri

Iar dragoste nu am, ajuns-am un om frânt

Aramă sunătoare, chimval numai de plângeri

 

De-aș ști să proorocesc, taine să dau de veste

Știință de-aș avea și bobul de credință

Puterea-mi ar muta munții cu tot cu creste

Dragostea n-o am, sunt rupt de-a mea ființă

 

Și avuția mea, de-aș da-o la sărace

Iar trupul sfârtecat l-aș da să fie ars

Eu dragostea n-o am, ea nu mă lasă-n pace

Mă urmărește veșnic la fiecare pas

 

Ea rabdă îndelung, ea-i binevoitoare

Nu știe pizmuirea ce domnește-n omul

Lauda-i străină, că e ucigătoare

Trufia n-o cunoaște, smerit îi este somnul

 

Ea-i cuviincioasă, se poartă-n cuviință

Nu cată ale sale și stinge mânia

Răul nu-l gândește, cei buni îi sunt dorința

În infinitul ei mai afli armonia

 

Urăște nedreptatea, adevăru-i frate

Suferă de toate în marea-i ogradă

Ea toate le crede, dar vrea să vadă fapte

Nădăjduiește-n toate, și-n sărăcie rabdă.

 

Și-n acest univers în care tot se moare

Cu toții alergăm, să primim o plată

Iar în acest infern de mare disperare

Dragostea … să știți … nu cade niciodată.