Te iubesc…la superlativ

Eu te iubesc mai mult decât superlativuleii

Să trecem ce a fost pe-o listă de erată

Eu sunt și rămân om, comun îmi e nativul

De mai greșesc iubito, te rog frumos mă iartă

 

Îți scriu cuvântul meu cu lacrimi de iertare

Acum în seara asta când călimara-i seacă

Eu cred că este drept să cer și îndurare

Dar vocea mea cu plânsul tare se îneacă

 

Nu pot s-adorm, tu vezi că ora e târzie

Îmi trec prin minte clipe, puține împreună

Dar le cuprind pe toate la mine în chirie

În noaptea asta crudă, tristă și nebună

 

Aș goni toată iarna să pot veni la tine

În brațe să te strâng, să-ți spun că te iubesc

Că fără tine-n lume nu mai există bine

De vei pleca, din urmă războaiele pornesc

 

De mai greșesc iubito, te rog frumos mă iartă

Eu sunt și rămân om, comun îmi e nativul

Să trecem ce a fost pe-o listă de erată

Eu te iubesc mai mult decât superlativul

Anunțuri

Concluzii

Astăzi m-ai luat ușor de mânădoua-maini_
Și-am fost copilul ce-mi doream să fiu
Așa sunt anii, nu vor să mai rămână
Să fiu mai tânăr și ceva mai viu

Iar dintr-un râset zugrăvit în palmă
Undrea s-a așternut neașteptat
Iubirea dintre noi nu vreau să cadă
Îngenunchez în mâna ce am sărutat.

Ascetic modul meu de invocare
A ceea ce ești tu și nu sunt eu
Trăit-am vremuri asprite-n disperare
Dar cred în tine și în Dumnezeu

Și din iconostasul mâinii tale
Înalț o rugă către El să mi te dea
Prin somn să adunăm încet petale
Croindu-ne un vis c-un el și cu o ea

Lacrimi ce plâng

Mi-e frig de privirea ta ce-ngheață zăpezio-lacrima-de-iubire-3_e0b6364eadde4c

Și frica îmi cade ca frunzele-n toamnă

Desculț mijoarca o joc prin dalbe livezi

Ascunzându-mă în pieptul tău doamnă

 

Primește-mi ființa la pieptul lovit

Sub soarele tău să stea, să mai doarmă

Nu știi  ce înseamnă să fii rănit

Nu știu de ai plâns vreodată în iarnă

 

Cu mine și cerul își plânge necazul

Lacrima mea prin fulgi își cată un soț

Vrea o logodnă părăsindu-mi obrazul

Și urcă în munte să-și aleagă un moț

 

Bărbații de munte nu știu ce e plânsul

Doar fruntea în vară le plânge-n sudori

Lacrima mea logodită-i cu dânsul

Văzut-a că sus nu sunt veri și surori

 

Târziu e acum să vrei către casă

Degeaba te-afunzi în canoane și rugi

Divinului Tată nu știu de-i mai pasă

Lacrimă e timpul să-nveți și să plângi.