Primăvara caffe

Coboară primăvara în cetate 9eqa6vvn99tpa4ir7kmz

Nebuna râde și-nverzește tot

Natura e supusă la complot

Iar inimile ne sunt despicate

 

Atâta verde după dânsa poartă

Aicea pe meleaguri pământești

De unde vii, din astrele cerești

Că ochii mei din iarnă tot te cată

 

Și vine cu convoiul înfloririi

Iar pietrele scrâșnesc din nou din dinți

I-o slujbă a sfințiților părinți

Ce cântă strașnic imnul nemuririi

 

Neobosită de călătorie

Își poartă pașii prin odaia mea

Aș mai ruga-o un minut să stea

Dar vrea s-ajungă în bucătărie

 

La o cafea ne povestim trecutul

Și mai sorbim amărăciuni ce-au fost

În viață toate încă au un rost

Și-mi încălzește fruntea cu sărutul

 

Iar ochii îi închid ca să nu piară

Această dimineața ca-n povești

Mă bucur că de veacuri tu trăiești

Și ai fost botezată primăvară

Anunțuri

Credința-n anotimp

Și vine primăvaraflori_de_primavara_poze_ghiocei-802520

Iar ochii ne sunt verzi

Arcușul și vioara

Ne țin de-a pururi treji

 

Ne cântă în concerte

O simfonie nouă

Iar notele-s incerte

Și-n inimi ne mai plouă

 

Cad picături zbătute

Și inima renaște

Dar vor să ne sărute

Luminile de Paște

 

Această înviere

Ne prinde, nu ne lasă

I-o pururi înfiere

Ce dorul o apasă

 

Ne strânge și-nflorește

În sfânta dimineață

El moare și trăiește

Îi dor și lui de viață

 

Iar cântul ce trezește

Armura pământească

I-o iarbă care crește

Și vrea ca să domnească

 

Și peste ceruri zboară

Iarăși, din nou cocorii

E pentru prima oară

Când ne vin migratorii

 

Iar noi zâmbind întruna

Pe chip, melancolia

Dragă e primăvara

C-aduce păpădia

 

Aceasta  ne învață

Că viața e ușoară

De știi să  zbori ca fulgul

Și crezi în primăvară

Atât de viu

De ce îmi este dor tu n-ai să știi vreodatăgethumb

Că ai plecat atunci când nu era să pleci

Iar din anotimpul care venea îndată

Tu ai furat să-mi dai doar țurțurii cei reci

 

În somn mi s-a ivit ușor o adiere

Asemeni unei palme ea m-a pălmuit

N-am știut cât doare o astfel de durere

Eu n-am crezut că-n vise poți să fii rănit

 

Iarna e târzie și nu-și mai cerne fulgii

Eu mă voi topi și voi pleca-n avaluri

Numai primăvara ascultă glasul rugii

Dar nu-i prea târziu să cred în idealuri

 

Iar  de-ți va fi sete, te rog să cați izvorul

Care potolește setea pe vecie

Când vei pleca fruntea, în el să îți vezi dorul

Ce-a murit cândva, dar azi e apă vie

Glăsuiri

Departe ești cu cine să vorbescimg00087-20090823-1249

Te rog primește-mi glasul către seară

E-asemeni ca arcușul de vioară

Te mângâie și-ți spune te iubesc

 

Și mut cum e să știi că e al meu

De l-ai uitat te rog ascultă-l iară

A înghețat e tare frig afară

Umanul lui nu are chip de zeu

 

Primește-l în odaia ta de lut

Pe care El Divinul ți-a croit-o

Ascultă-l către seara tu iubito

Ți-l dăruiesc ca ultimul sărut.

Absent

Tu ești iubirea care mă trezeștecrin-inflorit

În fiecare dimineață mai umil

Cu tine tot smeritul înflorește

În ale tale brațe eu alerg subtil

 

Îmi coși din zori o mantie cerească

Să mă acopere aicea pe pământ

Din ochii tăi mai poate să mai crească

Un crin pe care eu ți-l dau ca legământ

 

Te rog primește-l și-l așează-n vază

Iar dacă voi lipsi la el tu să privești

Va sta cu tine până la amiază

Și despre mine poți să-i povestești.

Și îngeri am …

În fiecare seară coboară către minetimthumb

Să îmi vegheze somnul cel inundat de alb

Un înger ce-n aripi te ascunde pe tine

El vine și îmi ține în ierni obrazul cald

 

Ca un copil cuminte se așează pe pernă

Și-ar asculta povestea pe care eu o știu

Iar noaptea ce se lasă ne învelește-n beznă

Nu este timp de basme că afară-i târziu

 

El îmi aduce-n casă o liniște dorită

Iar glasul lui celest ascunde armonia

Divinul știe bine că viața mi-i sortită

Din cer să-mi cadă îngeri să simt eu bucuria

 

Iar către dimineață se înalță în ceruri

Și îmi lasă pe pernă o pană, dar nu știu

De se va-ntoarce iar l-alint în mii de feluri

Și-n fiecare seară o poezie-i scriu.

Verde război

De ce atâta verde ai în ochiverzi

Ai adunat în el o primăvară

Iar lacrima ce îți cade în stropi

E  valul mării care ne separă

 

În el tu ai cuprins furtunile

Pe care pleoapa n-o să le oprească

Și-ai scuturat din el durerile

Ca irisul apoi să înflorească

 

Încrezător el va vedea vreodat’

Ce nerodire seacă e în mine

M-asemăn cu un sol ce nu-i udat

Și nu-și oferă rodul către tine

 

Atunci îmi vei ierta acest păcat

Dar prea târziu va fi pentru a crede

Timpul se scurge nu ne-a împăcat

Iar verdele războiul nostru vede