Lacrimă de nea

Cerul își trage cortinaImage

Actorii celești caută rol

Văzduhului tot îi dau ocol

Cerului plângându-i inima

 

Și plânge în hohot înaltul

Pământul îi este batistă

Ce-i primește lacrima tristă

Alinându-i și lui oftatul.

 

Lacrima cerului așterne

Legând un covor de o iarnă

Ce în martii știe să piardă

Și-apoi se retrage alene.

 

Dar lacrima cerului frige

Topindu-i și iernii durerea

Decembrie vine că-i vrerea

Să prindă cerul a ninge.

Anunțuri

Scrisoare fără destinatar

Image

Iubita mea,

Îmbrăcată-n caldă rază

Soarelui ce-i fiert în vin și scorțisoară

Dorul pentru tine sper să nu mă arză

Că te-aștept de-a pururi în fiecare seară.

 

Uit că ești plecată și nu te poți întoarce

Uit uitarea care îmi macină trăirea

Ceasul din perete încă o oră bate

Dar aștept să-ți bată iarăși revenirea.

 

Dă-mi un semn că-ți bate încă răsuflarea

Sau trimite-mi vorbă prin păsări de noapte

Și-un sărut în valuri ce îl poartă marea

Ori printr-un poștaș să-mi trimiți o carte.

 

De nu ai cerneală trimite alba coală

Adresa mi-i aceiași, veche și prăfuită

Casa învelită cu carton și smoală

Cu poartă de fier de doruri ruginită.

 

Și în loc de nume, poți  lipi o poză

Aici la mine-acasă cu toții mă cunosc

Și cunosc că viața nu mi-i așa de roză

Că astăzi mai trăiesc, cu ce odată-am fost.

 

Încă visez la tine, la jocul din căpițe

La sărutul tău, când dulce, când amar

La vinul ce-am băut din nobilele vițe

Dar aștept scrisoarea fără destinatar.

Virusat

Babele din România1

Suferă de-o nouă boală

De te ia melancolia

Când le vezi în pielea goală

Dar boala li este veche

Și zidită în ciment

Ești căzut într-o ureche

De recurgi la tratament

Dar să nu lungim povestea

Să n-o dăm într-o nuvelă

Este timpul să dăm vestea

Boala e: telenovelă

Printre zecile de file

O să amintim mai jos

Care-s marile idile

Care babele le-au ros

Așa a-nceput concertul

De s-a auzit balada

Ce acompania bocetul

Când priveau la Esmeralda

Iar în haine ponosite

Demne de un marinar

Inimile li-s zdrobite

De-o fetiță Marimar

Ce-a răzbit a vieții valuri

De la groapa de gunoi

Azi se plimbă doar în maluri

Aruncând cu euroi

Dar cum partea feminină

E atrasă de bărbat

Inima le-a fost senină

Când de dânsul au aflat

Este Făt Frumosul frate

Din trupele de comando

Babele sunt leșinate

Când aud Jose Armando

Au pupat televizorul

La așa înfățișare

Gheorghe le-a dat omorul

Fără nici-o supărare

Dar de ceva ani frățică

Nu mai sunt telenovele

Dar doresc o bucățică

Să le bage în belele.

Văzându-le așa triste

Mi-am luat inima în dinți

Și –am găsit vreo două piste

Pe la niște președinți

I-am rugat, am insistat

Vă jur pe onoarea mea

Câte munci nu am prestat

Pe la cei din CNA

Și-n final am izbutit

Făcu-i babelor pomană

Nopți și zile am muncit

La titrarea din germană.

S-a lăsat și cu premieră

După așa mare lipsă

Babele în portjartieră

Cred că e apocalipsă

Ei, făcui eu ce făcui

Și am scos-o la liman

Că la babe le-am adus

Pe sultanul Suleiman

Am văzut primul serial

Și nu știu ce m-a lovit

Sau am fost furat de val

Sigur m-am îmbolnăvit

Am fost și m-am controlat

Crezui că făcui edem

Mulțumesc că-s virusat

Doar cu boala vreau harem