Primăvara caffe

Coboară primăvara în cetate 

Nebuna râde și-nverzește tot

Natura e supusă la complot

Iar inimile ne sunt despicate

 

Atâta verde după dânsa poartă

Aicea pe meleaguri pământești

De unde vii, din astrele cerești

Că ochii mei din iarnă tot te cată

 

Și vine cu convoiul înfloririi

Iar pietrele scrâșnesc din nou din dinți

I-o slujbă a sfințiților părinți

Ce cântă strașnic imnul nemuririi

 

Neobosită de călătorie

Își poartă pașii prin odaia mea

Aș mai ruga-o un minut să stea

Dar vrea s-ajungă în bucătărie

 

La o cafea ne povestim trecutul

Și mai sorbim amărăciuni ce-au fost

În viață toate încă au un rost

Și-mi încălzește fruntea cu sărutul

 

Iar ochii îi închid ca să nu piară

Această dimineața ca-n povești

Mă bucur că de veacuri tu trăiești

Și ai fost botezată primăvară