Despre mine

Imi vine foarte greu sa vorbesc despre mine, pentru ca nu vreau sa trec in latura narcisista.In fine.M-am nascut intr-o zi de iarna, geroasa, mai exact 18 februrie, intr-un mic targ moldovenesc-Tecuci, care a dat Romaniei valori de necontestat: Ion Petrovici, Gheorghe Patrascu si multi altii superiori mie.Familia nu era prea numeroasa la venirea mea pe lume, numara doar trei persoane, parintii si iubita mea sora.

Pana a merge la scoala educatia am primit-o in sanul familiei, care acordau mare atentie creaturii noi aparute in viata lor.Daca as rasfoi jurnalul amintirilor, din acei ani, imi sar acum in minte acele minunate seri cand la batranul aparat care rula discuri de vinilin, ascultam povestile lui Creanga, basmele lui Ispirescu si multe altele, care m-au salvat candva, cand din pricina varstei mele fragede trebuia sa fiu trimis din clasa I, acasa, deoarece nu stiam sa tin stiloul in mana…

Lasand in urma acele magice seri, am trecut pragul scolii (Sc. nr. 5 ,,Elena Doamna”) la ,,teribila” varsta de sase ani si JUMATE.Totul a fost minunat; invatatoare, ghiozdan, Abecedar,  etc., dar pana la stilou mi-a fost.Referitor la acel stilou atat vreau sa spun, eram teroare, cred ca m-as fi descurcat de minune in acele timpuri cu o tastatura, dar nici cei din Frontul Salvarii Nationale condusi de maestrul Iliescu nu stiau ce-i aia tastatura, apai eu…A fost o problema foarte mare pentru unii, dar pentru mine nu parea, faptul ca as scrie mai frumos daca as tine stiloul in gura decat in mana.Cu aceasta problema pe cap invatatoarea a hotarat sa ma trimita acasa, urmand sa revin in anul urmator cu forte proaspete, si daca se putea, mana dreapta sa o tin in atele poate se va vindeca.Dar totusi Divinitate se mai uita si la cei batuti de soarta.La nu stiu ce ora sau disciplina, ,,didacta” noastra ne-a cerut sa naram una din povestile noastre preferate, si de aici a venit salvarea mea.Nici vinil-ul din batranul aparat nu se descurca mai bine decat mine…Fiind cel mai mic elev, ca si ani, din clasa i-am cucerit tot cu ceva pe masura ,,Praslea cel voinic si merele de aur”, astfel continundu-mi drumul educational.

Anii au trecut, iar Praslea si stiloul de aur, finalizeaza cursurile scolii gimnaziale…cu un singur regret ca nu am luat premiul intai nicioadata, iar viitorul nu se arata asa de promitator.

Ajuns in anii de liceu (Colegiul National ,,Calistrat Hogas”), cu ursi in colturi pititi, cu emotii la romana, viata mea a luat o intorsatura la care nimeni nu s-a asteptat.La acesti ani vreau sa ma rezum doar la colegi si la schimbarea ce a avut loc in viata mea.As da anii inapoi macar pentru o ora, ca sa-mi revad colegii in bancile care i-au consacrat, sa retraim emotiile tezelor, momentele nebune, consiliile profesorele la care eram mereu invitati sa participam pentru ,,bunul” nostru comportament si prezenta de 100% care o aveam…Doamne ce vremuri…Cu toate acestea drumul vietii mele a inceput cat de cat sa se contureze, datorita faptului ca am cunoscut un OM care a influentat viitoarea mea cariera.Nu doresc si sigur va spun ca nici acea persoana nu ar tine neaparat sa fac nominalizari, dar vreau sa-i MULTUMESC, amintindu-l in scurta mea ,,istorie”.

Dar viata isi urmeaza cursul ei, si parasind bancile liceale, am poposit pentru ani buni in inima Transilvaniei, mai exact in Sibiu, unde am inceput sa studiez tainele teologiei si ale lui Dumnezeu in general.(Facultatea de Teologie Ortodoxa ,,Andrei Saguna”, Specializarea Teologie Pastorala).Acesti ani au adus in umila mea existenta, persoane, colegi noi, intr-un cuvant iarasi OAMENI. După finalizarea cursurilor de licență, am absolvit și un master ( specializarea Teologie practică) în cadrul aceleiași facultăți. Referitor la examene, restante- no comment.

Revenind in prezent, ce pot spune?! Sunt profesor de religie si ma chinui din cand in cand cu muzica…

Catalin, sau pentru bunii mei prieteni din Sibiu si nu numai ……Mexicanul.

10 comentarii la “Despre mine

  1. irenadaiana spune:

    minunatele amintiri ale copilariei , adolescentei… ce ne-am face fara ele? De unde ne-am mai trage seva care sa ne ajute sa trecem , sa razbatem peste zilele de acum… Frumoase vorbe ai scris aici si-am sa mai trec. E reconfortant sa descoperi , sa cunosti si sa recunosti oameni cu suflet…:)

  2. carmen sylva spune:

    Semn de trecere, Catalin! Monitorizare atenta…

  3. ciuban ilie spune:

    Imi place mai Cataline, este un CV frumos. Felicitari!

  4. Miha spune:

    Catalin , sunt impresionata ! Cred ca Creanga are un urmas ..in tine!
    Si drept sa-ti spun , ai un mare curaj sa vorbesti „mai in amanunt” si sa punctezi lucruri pe care altii le stiu mai putin despre tine !
    Bravo! Si nu uita” sa visezi”..e obligatoriu !!!

  5. USTUROIU-SUCIU ANDREEA spune:

    FRUMOASE POEZII MAI ALES ”DE VA FI SA PLECI” SI ”TE IUBESC ! TU MA IUBESTI?”

  6. nicoleta spune:

    Omul e unic, omul e frumos cand harul Lui Dumnezeu salasluieste in el, iar harul Lui Dumnezeu lucreaza in om, lucrand harul Lui Dumnezeu in om acesta da la iveala fapte marete placute lui Dumnezeu si oamenilor,

  7. Diana spune:

    Imi creste sufletul de bucurie cand iti citesc poeziile! MI-e dor de tine !

  8. jan spune:

    Vãd acum teruarea tastei android,ce bine era sã fi fost în locul „Stiloului”

  9. vali vintila spune:

    Foarte frumos tot ceea ce scrii,,,fiecare poezie scrisa isi are rostul ei…felicitari Catalin…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s