Dialog

Ulițele bătrânești pe la noi sunt goaleImage

Cuvântul se ascunde că vine iarăși geru

Măicuță încălzește-l te rog la tine-n poale

Că vine pe la noi, în vizită  Vieru.

Pâinea nu mai crește cum creștea odată

Plânge tot pământul de inundă  ceru

Iar la poarta noastră cine stă să bată

– De ce nu intrați domnule Vieru ?

– Drept să-ți spun copile mi-i frică de mine

Nu știu de mai pot să lupt aci la Sfântul

Voi mă ridicați în ode și în imne

Eu nu vă mai pot vesti vouă cuvântul.

– Dar insist bătrâne, masa este pusă

Vino și de gustă o bucat’ de pâine

– Vin tânăr copil, dar o să stau la ușă

– Rogu-te poete rămâi și până mâine.

– Aș rămâne frate să simt o pernă moale

Că mi rece tâmpla și frigul mă cuprinde

Dar am ales să plec pe o altă cale

– Te-aș cumpăra poete, dar cine mi te vinde ?

– Of…! copile biete eu nu sunt de vânzare

Ș-apoi ce sa faci, țânce, cu un mort ?

– Atunci ia-mă cu tine dincolo de zare

Unde marea n-are nici măcar un port.

– Copile tu ești fraged mai ai de stat în lume

Sufletu-mi cărunt mi-i obosit de zile

Am o rugăminte să nu uitați un nume

Ce-i despărțit de frați, doar de ceva mile.

Copilul dă să plângă, dar domnul îi zice:

– Vreau să fii puternic așa cum este fieru

Și cât vei dăinui nu trebuie să abdice

Suflet basarab și versul lui Vieru…

Anunțuri

Soartă de cerb…

Se strâng cerbii în veșnicia nopțiiImage

Robiți de hăitașii ce rod din zgură

Obosiți blestemă povara sorții

Cu aburul ce le iese din gură.

 

Și adunați sub sora boreală

În coarne li se flutură vazduhul

O stea veghează c-o lumină clară

Să le încălzească și lor duhul.

 

 Maiestățile pășesc covorul ierbii

Răniți de-ntuneric și puțina lumină

Foșnet de fag ne spune așa-s cerbii

Ce se ascund în propria inimă.

 

Și într-un joc în care cad pradă

În front îi veghează doar moartea

În agonia unui marș de paradă

Pe ei se năruie captivitatea.

 

Zăbreaua mânjită de cheaguri de sânge

Vede necazul cuprins într-un verb

Nu știi de poți râde sau plânge

Oare poți fi și tu un astăzi

un cerb ?

Te caut…

Te caut în acorduri de vioarăImage

Topindu-mă asemeni ca arcușul

Venele-mi cuprind o călimară

Să scriu ce e durerea, neajunsul.

 

Te caut, dar rătăcesc zadarnic

Pașii rătăciți mai cată o vioară

Lipsești și ăsta-i dor amarnic

Întoarce-te te rog până deseară.

 

Te-am căutat într-un concert vivace

Dirijat de mine, sperând că o să vii

Vioara nu mai cântă, ci pururea tace

Nu știu de mai am timp pentru a te găsi.

 

Te caut încă în fiece oglindă

Aștept ș-apoi mă rog la Dumnezeu

O candelă prinde să se-aprindă

Într-un târziu mă văd că sunt doar eu.

 

Centrul David Austin în zi de sărbătoare

Luna martie este consacrata de ani de zile ca fiind luna în care este sărbătorită femeia. Încă din 1910 a existat o zi în care femeia să fie sărbătorită, dar nu s-a făcut precizarea zilei de 8 martie. Acest lucru s-a datorat Internaționalei Socialiste care a hotărât aceasta prin adunarea de la Copenhaga. După primul război mondial s-a fixat ziua de 8 martie ca zi Internațională a femeii. În 1975 ONU a declarat acest an ca Anul Internațional al femeii, iar în 1977 Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pacea Internațională.

La români s-a înrădăcinat tradiția ca ziua de 8 martie să fie dedicată mamei, ființa cea mai importantă din existența fiecărei persoane. În diferite instituții cu acest prilej se desfășoară diferite manifestări pentru cinstirea mamei-femeii. O astfel de activitate a avut loc în data de 6 martie la CENTRUL DE REABILITARE ȘI REINTEGRARE SOCIALĂ CASA DAVID AUSTIN din MUNTENI  județul GALAȚI. Copii acestui centru au pregătit o serbare unde au recitat poezii și au interpretat cântece închinate mamei. Spectacolul a mai cuprins momente coregrafice și scenete, cu care copii au sensibilizat prezenta. La eveniment au luat parte și părinții unor copii aflați în centru și cadrele care își desfășoară activitatea în această instituție, dar printre invitați s-au numărat și profesori de la Liceul Tehnologic ,,Ovid Caledoniu” din Tecuci  însoțiți  de elevi.

Deoarece nu peste mult timp Biserica Ortodoxă va prăznui pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia copii centrului au primit din parte celor de la Caledoniu mucenici și alte daruri. Pe această cale cei de la instituția caledoniană mulțumesc conducerii și personalului A.A.R.D.-C.A.R. Unirea Tecuci pentru sprijinul acordat în desfășurarea acestei acțivități.

ImageImage

Image

Image

Image

Ziua Mondială a Scriitorilor.

ImageIn fiecare an, la 3 martie, se aniverseaza Ziua Mondiala a Scriitorilor.

Evenimentul este organizat la nivel mondial de filialele PEN-Cluburilor afiliate la Organizatia Internationala a Scriitorilor (International PEN), din care fac parte poeti, dramaturgi, eseisti, editori si nuvelisti, chiar daca acronimul PEN semnifica doar Poets – Essayists – Novelists.

Initiat, in 1921, de un grup de scriitori englezi si francezi, International PEN a fost prima si a ramas singura organizatie internationala a scriitorilor. Carta PEN, asa cum fusese ea formulata in 1921 de catre parintii fondatori ai organizatiei, a fost alcatuita ca un act de reconciliere intelectuala intre scriitorii de dincolo de toate frontierele, dupa experienta devastatoare a Primului Razboi Mondial, care a fost o trauma pentru constiintele europene.

International PEN a fost creat pentru a promova prietenia si cooperarea intelectuala intre scriitorii de pretutindeni, indiferent de opiniile lor, politice sau de alta natura, pentru a lupta in favoarea libertatii de expresie si pentru a a-i apara pe aceia care au de suferit in regimurile politice opresive. International PEN are aproape 130 de centre in intreaga lume, dintre care cel mai mare este PEN American Center.

Cuprinzand treptat tot mai multe tari de pe toate continentele, organizatia a devenit un veritabil parlament scriitoricesc, care se preocupa de drepturile profesionale, de libertatea cuvantului si, nu in ultimul rand, de libertatea autorilor. In fiecare an, International PEN organizeaza fascinante festivaluri de poezie, spectacole, dezbateri teoretice. In timp ce ‘activistii’ se preocupa de supravietuirea organizatiei, scriitorii invitati se preocupa de supravietuirea literaturii, amenintata in esenta ei de televiziune, de vulgaritatea subculturii.

PEN Clubul Roman a fost creat in 1923 si l-a avut printre initiatori pe Liviu Rebreanu. Razboiul rece, dar si ‘pacile reci’ survenite sporadic in anii comunismului au intrerupt activitatea PEN Clubului Roman. Dupa 1964, PEN Clubul a existat din nou, formal, fara a avea si posibilitatea sa functioneze. Presedintele PEN Clubului Roman in anii 70 a fost poetul Geo Dumitrescu.

La 11 septembrie 1990, Centrul PEN Roman renastea, intr-o sedinta la care au participat cei mai reprezentativi scriitori romani. Poeta Ana Blandiana devenea presedinta PEN Clubului Roman, afiliat Organizatiei Internationale a Scriitorilor. Centrul PEN din Romania a refacut legaturile cu marii scriitori din exil, incercand o completare a jumatatilor rupte.

PEN Clubul Roman a organizat in Romania o serie de conferinte internationale, de fiecare data tema dezbaterii fiind aleasa dintre problemele stringente ale momentului. ‘Scriitorul si puterea’, in 1995, la Neptun, ‘Scriitori in inchisori: intre libertatea fizica si cea spirituala’, in 1997, la Sighet, ‘Mai multe limbi – o literatura, mai multe literaturi, o limba’, in anul 2000, la Iasi, ‘Literatura intr-o lume conflictuala. Rolul schimburilor literare in prevenirea si detensionarea conflictelor’, in iunie 2002, la Bucuresti. Au participat scriitori veniti din toate colturile lumii.

Dintre congresele mondiale desfasurate din 1990 incoace, Centrul PEN Roman a participat, ulterior conferintelor refondatoare de la Viena si Paris (1990, 1991), la congresele de la Barcelona (1992), Dubrovnic (1993), Praga (1994), Santiago de Compostela (1995), Guadalajara Mexic (1996), Edinburg (1997), Varsovia (1999), Moscova (2000), Londra (2001) si Ohrid (2002). De asemenea, a participat la conferintele regionale organizate cu regularitate in Slovenia, Macedonia si Ungaria.

Sursa: http://www.stilfeminin.ro/timp-liber/Ziua-Mondiala-a-Scriitorilor-3-martie.html

 

În noaptea primăverii…

În noaptea primăverii coapteImage

Cireși de mai ne însoțesc în doi

La urechi ni se adună șoapte

Care rostesc iubirile din noi.

 

În noapte primăverii sfinte

Cucernici binecuvântarea o aduc

Nu mai e loc de slabele cuvinte

Te chem, pe tâmplă te sărut.

 

În noapte primăverii vicioasă

Să plâng…și nici să rad nu-mi vine

Aștept pe tine partitură-armonioasă

Solfegiile să le sorb din tine.

 

În noapte primăverii vântul e tăcut

Cireșul ne-aplaudă-n culise

Dar în viață totul este așa făcut

Să ne cuprindă legături de vise.

 

În noapte primăverii stele nu mai ard

Bezna mi te pierde și te duce departe

Am știut mereu că de va fi să cad

Nu voi învia nici din propria moarte.

Povestea lui Mărțișor.

Image

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

Mituri ale Mărțișorului

Voinicul care a eliberat Soarele

Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.

Lupta Primăverii cu Iarna

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.

Istoric

Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât Români cât și la Bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun DacoTracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini, care, la Bulgari, sunt legate de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681. Se mai consideră deasemenea că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului[5]. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

În prezent

În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare.

În unele județe ale României, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni. În localitățile transilvănene mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele. În județul Bihor de crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. Tot aici, fetele sunt cele care oferă mărțișoare băieților (in mod tradițional mărțișoarele sunt făcute de ele însele). În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată.În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărțișoare băieților de către fete, aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 martie (o mică diferență față de restul țării).

Sărbătoarea mărțișorului se poate întâlni în zona Balcanilor la Aromâni și Megleno-Români, precum și la Bulgari care o numesc Martenița (Мартеница), și deasemenea în Macedonia și Albania.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83r%C8%9Bi%C8%99or