Versuri…

1. Pentru voi…

Azi când cerul e-n mare  sarbatoare

Dragostea ce-o tinem pasnica in noi

Rade  la lumina, si rasare-o floare

Ce o daruim numai PENTRU VOI.

In aceaste clipe soarele-si arata

Prea sfios un zambet inghetat in nori

Tu FEMEIE calci ca si altadata

Prin trecutul tau, zbuciumat de ploi…

Va spunem mereu, vorbe gratioase

Dar uitam adesea a va mai iubi

Suflete voastre,  de placeri sunt roase

Ne redau puterea de a mai trai.

Hai ca sa plinim aceasta bucurie

Sa uitam de toate, griji si de nevoi

Dar te rog femeie, primeste-a mea solie

Totul este astazi numai PENTRU VOI.

PENTRU VOI  valseaza astazi  primavara

Si uitam de tot ce este omenesc

Divinitate sfanta nu ne mai da povara

Mai lasa-ma sa-ti spun odata te iubesc.

PENTRU VOI, noi suntem cavalerii dacici

Ce luptaram darz pentru a  iubi

Suntem calzi in suflet, dar in lupta-aprigi

TU ramai femeie, pana vei muri…

2.Vino Doamne.

Intr-o lume prea barbara

Care sufera de foame

Doamne sufletul meu zbiara

Si Te cheama din icoane.

Cobori si ne cerceteaza

Vino-n suflete noastre

Iar in casa ne vegheaza

Ca lumina de la Paste.

Vino Tu si ne priveste

Cum mai des facem pacatul

Lumea nu se mai iubeste

Se ucide om cu altul.

Vino Tu si ne invata

Fa minuni ca la ologul

Pune-ne iarasi in fata

Tabla legii -Decalogul.

Astazi Te dorim pe Tine

Cum pamantul isi vrea apa

Dar mai curge sange-n vine

Vino cerceteaza-Ti ceata.

Iar la ceas de rugaciune

Vino Domane si asculta

Cand cerem zilnica paine

Ce a fost odata franta.

Si in falnica marire

Care Tie se cuvine

Nu ne duce spre pieire

Vino sa credem in Tine…

3.Puterea unui trubadur.

Cand noapte-si cerne stelele

Un trubadur, in a lui cant

Uitand de blestematul gand

Incepe ca sa-si cante notele.

Cantul lui e bocet de durere

Struna acordata este inghetata

Satul de nemiloasa  soarta

El canta-n proria-i tacere.

Si-ar vrea sa cante, dar sufletul nu-l lasa

O nota ar canta, dar e cuprins de spaima

El, ce odata era-nbracat in faima

Isi aminteste de ce-a lasat acasa.

Puterea ce ne face cu toti a trai

Care ne duce pe cai de fericire

Al nostru trubadur prin cant ne da de stire

Eu am uitat acasa: puterea de-a zambi.

4. De va fi sa pleci.

Tu esti stapana visurilor mele

Pentru tine sclav as sta in veci

Nemuritor luceafar, stralucitor in stele

Lumina faci, p-acolo unde treci.

Timpul se opreste la-uzul vocii tale

Doresc sa stai o vesnicie daca vei putea

Iar noaptea sa-ti arunc pe trup petale

Intrand la mine-n gand, iti jur nu vei pleca.

Dar de va fi sa pleci, s-o faci in miezul noptii

Singurateatea imi va fi doctrina

Plansul meu, va scula si mortii

Tu sa nu plangi, ca nu ai nici o vina.

Auzul tau, de-mi va aude jalea

Roaga-l s-o ignore, sau mai inchide-o usa

Lasa-ma sa mor ca asta imi e calea

Ca voi invia din propria cenusa.

5.Carmen.

Candva mi-ai spus ca toti marii creatori de rime au o poezie care se numeste Carmen.Ca sa pot intra in categoria marilor poeti m-am decis sa compun si eu cateva stofe…Pentru…

Numele tău, eternă poezie

Nu trebuie să scriu o nouă rimă

Te văd, umplându-mă de veselie

Tu ești balsamul pentru-a mea inimă.

 

Dumnezeu poate și azi are regrete

Că-n raiul Lui care se află-n Eden

A pus o Eva ce de păcat i-e sete

Latinitatea Lui nu a vrut Carmen.

 

Și într-o judecată-nveșmântată

Sigur mă acuzați de blasfemie

Genunchi-mi cad, și-Ți cer iertare Tată

Carmen este Femeie, poezie ?

6.Dureri.

Pastrez in mine dureri asprite

Inecata  lacrima,  imi arata suspinul

Nu le-am dorit si nu sunt dorite

Viata mea e sinonima cu chinul.

Dureri venite din a mea traire

Saturat le duc cu fruntea sus

Mergand pe poteci de pribegire

Vorbesc cu oameni, dar ei nu-s.

Setea durerii si-a aflat potolinta

In trupul meu de putregai

Sufletul meu isi arata dorinta

Sa fiu mai aproape de vesnicul Rai.

Doresc sa va dau un strop de durere

Mai bine sa sufere unul decat toti

Sacrificiul meu, sa va dea putere

Fiti demni, nu cersetori pe la porti.

Calit de fantezii trecatoare

Lovit de trecut si prezent

Sunt pasare-n zbor calatoare

Privesc  viitorul prudent.

Luati aminte la durerile mele

Sa nu le aveti niciodata

Feriti-va, ca ele nu iarta

Ci va sapa si va baga in groapa.

7.Celor fara de nume.


Cand stelele pe cer, adorm in a lor vant

Si-i timpul  sa petrecem in  acest pamant

Privesc spre infinit, si-ncep usor sa plang

Dar zorii diminetii ma-nbata cu a lor cant.

Tu stiu ca esti departe  in lumea fara glas

Te caut si te chem la fiecare pas

Tu esti a mea copila cu suflet ingeresc

Tu nu poti intelege ce mult eu te iubesc.

Cu zeii din Olimp, feroce m-as lupta

Si tot ce-i rau in viata asupra mea as lua

Si dintru inceput ti-am pus pe cap coroana

Incununandu-te cu nume sfant: IOANA

8.Te iubesc.Tu ma iubesti ?

Te iubesc.Tu ma iubesti ?

Asta-mi este intrebarea

Da-mi raspunsuri nebunesti

Care sa inece marea.

Te iubesc.Tu ma iubesti ?

Reduta necucerita

Tu ca florile-nfloresti

Dar ramai neofilita.

Te iubesc.Tu ma iubesti ?

Suverana absoluta

Mare grija cum traiesti

Ca ramai necunoscuta.

Te iubesc. Tu ma iubesti ?

Nu ma lasi un singuratic

Cuvinte, ce le soptesti

Au un iz pudic tomnatic.

Te iubesc.Tu ma iubesti ?

Astru sfant al nemuririi

Dorurile le doinesti

Glasul tau e strain firii.

Te iubesc. Tu ma iubesti ?

Monalisa din pictura

Afla ca nu ruginesti

Da iubire-o, picatura.

Te iubesc. Tu ma iubesti ?

Inima pururi senina

Orbilor le izvorasti

Firmitura de lumina.

Te iubesc. Tu ma iubesti ?

De te vad e sarbatoare

Insa tu nu te jertfesti

Pe-a iubirilor altare.

Te iubesc. Tu ma iubesti ?

Moartea a uitat de tine

In memoriam sa reversi

Lacrimi la fel ca si mine.

Soarta te-a facut prezenta

Stiu ca vrei si ma doresti

Mediteaza la aceasta

Te iubesc. TU MA IUBESTI ?

9.Prietenilor mei…

Doresc sa plec din lumea placerii

Sa ma retrag in munti, sa ma petrec

Dar las in voi  patima durerii

Prieteni, nu ma lasati sa trec…

Pustiit de atatea calvare

Gol sufletul este in mine

Sunt plin de vicii amare

Privirea mi-i plina de tine

Am ajuns sa iubesc desertul fara pacat

Sa beau din nisip sa-mi potolesc setea

Nu pot sa va las, si sa fiu impacat

Iubesc inca viata, si-mi caut perechea

De nu sunteti voi, camarazii de vise

Plecand, m-as vedea, ca un actor

Retragandu-ma de pe scena-n culise,

Nu pot sa va las, ca fara voi mor…

10.Declaratie Mortii.

Odele ce-s adresate tie

Fredonate-n minti de albe dolii

Vin ca sa te ceara de sotie

La ceasuri intunecate de Vecernii.

Emisfere ciudate si plapande

Unira rasul meu si plansul tau

Luptele tale sunt fara izbande

Nu poti sa-ninvingi pe Dumnezeu.

Pe tine uita toti sa te sarute

Arunca-n van tesutele blesteme

Pasind pe noi, din vreme-n vreme

Vino la mine-n brate, nu te teme.

La nunta ta si-a mea, sa-ti pui o trena alba

Noapte sa luceasca soarele, nu luna

Voalul tau cel negru, sa-l faci din zapada

Band  pocalul legaturii, pentru totdeauna.

Hai la noi in lume, sa cunosti sentimentul

Punand mana pe oameni sa le masori puterea

Nu poti sa ne rapesti chiar daca ai talentul

Iubire limitata, stim care ti-i vrerea.

Caldura omeneasca din putrezi simtaminte

Schimbara tot, poate tie menirea

Noi nu avem nevoie de morminte

Moarte eu te rog, fii om cu omenirea.

11.Noi.

Pentru bunii mei prieteni…stiu eu care…

Ceata umbreste pantecul lumii

Aievea te vad si urasc iubirea

Nu vreau sa dau curs in noi furtunii

Asta mi-i crucea, nu nenorocirea.

Chinul meu de azi sa nasca in tine

Ceea ce tu candva cautai

Sa nu ne retragem in tampe suspine

Eu ma ofer. dar tu ce dai ?

Semenii nostri vorbesc pe la spate

Cuvintele lor, inocente in vant

Incearca constant spre noi sa arate

Dorinta lor, e sa ne vada plangand.

Nebunia din noi, la-nceput ziditoare

Pierdutu-s-a pe-ntunecoase alei

Asemenea unei poame la zdrobitoare

Ma storc zilnic, ca sa ma bei.

Rugaciunile mele, nu au apus inca

Speranta e tot, pentru amandoi

Intre mine si tine, prapastie adanca

Nu accept singularul, ci pluralul, NOI.

 

12.Mamă

 

Din copilăria mea de jocuri absorbită

Strâng zâmbet de aur să-ți croiesc năframă

Rămâi pururi cu noi ființă infinită

Mamă…

Privirea ta ușoară mă face să-mi iau zborul

Jucând în teatre vechi, o nouă dramă

Mintea  mea mă face să-ți duc dorul

Mamă…

Credința moștenită de la vechi condeie

Mă urmărește des și îmi este teamă

A gandului cuminte tu ești cheie

Mamă…

Mâinile tale cerșesc printre văzduhuri

Pentru odorul tău, ești cerească mană

Odată vei pleca în lumi numai de duhuri

Mamă…

Mutarea ta ne va aduce jale

Zbuciumul ce-l lași va fi pus intr-o ramă

Ne vom aduce-aminte de sfaturile tale

Mamă…

Incursiunea noastră are sfârșituri clare

Glasul tremurat cu lacrimi te exclamă

Doamne nu uita că-Ți cer o amânare

Pentru mamă.

13.Buzele tale.

Învelește-mi buzele cu buzele tale

Ador carnea lor umedă, moale

Aroma lor de gutuie uscată

Dormind somn adânc, în vis se arată.

Buzele tale alintă tacit înaltul

Sunt lămpi ce  zidesc nouă palatul

Purtând pe aripi fantezii călătoare

Din sărutul tău, nimeni nu moare.

Aprinsul roș, ațâțâ flăcării focul

Poate-i noroc sau ne norocul

Mi-e frica de ele, nu stiu de ce

Nu mă-nțeleg, dar aș face orice.

Bătute de vânt și de arșița verii

Le cuprind, le pierd, încep să mă sperii

Te aflu în lanuri cu spic aurit

Vis nu-i de ajuns, ci fapt împlinit.

Sărută ghețarul firescului infern

Fragezimea lor  transcende-n etern

Atingându-mă tainic, în strop mă topesc

Rog te oprește că vreau să trăiesc.

14.Avortați.

Aceste versuri nu sunt un îndemn spre acest cumplit păcat, ci reflecta starea nostră sau și mai grav cum ne vad alții.

Lepădați în ghene infecte, uleioase

Îmbolnăviți de mirosuri spurcate

Într-o morga pustie plină de oase

Zac părți din oameni, de noi tranșate.

Vizite nu primim, dar cine să vie

Împiedicate de conservantul formol

Dorim să trăim, dar cine ne-nvie

Preferă toți să ne facă ocol.

Mutilați la trup, opțiunea  e cimitirul

Gropașul, om strașnic, fără pereche

Îl admir și mă apucă delirul

La avortul lui și-a pierdut o ureche.

N-avem bani, să plătim luntrașul

Mai bine eram cândva tăiați

Bilet nu avem, dar mergem cu nașul

Societății perverse suntem bieți avortați.

15.Regret.

Timpul nu stie cum ai pastrat in tine

Atatia si atatia ani la rand

Constiinta ce m-a impovarat pe mine

Mi te-a ivit iarasi in zari si-n gand.

Acum cand ai trecut granita pamanteasca

Si te-ai urcat in varfuri de catarg

Nu pot concepe prostia barbateasca

Sa nu mai pretuiasca, ce lor le este drag.

Pe-altarul vietii erai o sfanta jertfa vie

La intrebari,  raspuns din fiecare noapte

Pe ignoranta nu mi-ai luat chirie

Dar nu m-am intrebat daca mai poate.

Lacrima ta din zori de dimineata

O lasi in cupa din subreda noptiera

Sa-mi spal cu ea posomarata fata

Sa pot vedea, sotie, nu o menajera.

Mi-e greu si as dori sa vii din nou acasa

Promit in fata Domnului prea femeiesc

Vom face iarasi nunta, cu mire si mireasa

Tu vei preda, voi invata, de ce sa mai iubesc.

Astazi e prea tarziu pentru umil regret

Ce e pierdut, ramane bun pierdut

Chiar daca-mi sare inima din piept

Jelesc ce am castigat, si am avut.

Dar adormirea ta sopti, ca nu-s perfect

Invidiez pe Dumnezeu care te tine

Smerit eu regesesc o picatura de respect

Sa-mi spal pacatele, cu sangele din vine.

16. Cafea cu aroma de tei.

Cafea neagra ne  dezmierzi dimineata

Aroma de basm ne revesi pe alei

Fara gustul tau, seaca ni-i viata

Zatul tau e dulce, sub umbra de tei.

Te sorbim in rasarit de timp secular

Ne deschizi ochii si  pui in mana condeiul

Cladind loc de rasfat, fara sanctuar

Ce bine ca alaturi de noi este si teiul.

Tei batran sadit in vremuri plenare

De iarna albit, si-ncalzit de  nea

Tuturor esti tarm, val si chiar mare

Aburul trunchiului tau miroase a cafea.

Tei primavaratec, verdele ti-i zestre

Tu pe mine ma alinti, ma faci sa respir

Dar cafeaua ce-o bem in inguste ferestre

Pentru ea as plati furilor bir.

Vreau sa va vad  pe toti jurand

Chiar de sunteti  fii a credintei atei

Cand voi  fi cu Adam in acelasi pamant

Aruncati zat, si-o coroana de tei.

17.Florii.

Salcia nu uita sa-nfloreasca

Plange prin ram de primavara

Crestinii-n cor incepe ca sa jeleasca

Hristoase vesnica-Ti povara.

Te asteptam in fiecare an sa intri

Ierusalimul sufletului intristat tresare

Asinul nu-l avem, Te-ncalecam pe zimbri

Nu-ti fie Doamne Sfant spre suparare.

De vei dori sa-Ti inchinam maslinul

Aicea nu rasare, dar prunci avem in ie

Vocea cristalina o sa-Ti cante imnul

Purtand in maini fragede, salcie.

Cum ai putut Hristoase sa-nduri atatea bice

Pe jertfa Ta, Tu nu ne-ai luat simbrie

Acesta a fost telul, omul sa se ridice

Prinzandu-se de salcie, l-ai scos din iobagie.

18.Mi-e dor si doare.

Discernamantul meu, in bine sau cei rau

Invins este-n amurg de suave jocuri

Vinovat sunt eu ca l-am ascuns in hau

Orchestra inca vreau, si valurile-n docuri.

Nu stiu de sunt un joc, sau stalp de revenire

Din starea decadentei care ti-e rutina

Lautrul meu te vede si plin ii de uimire

Cu ochi, inca nu pot ca sunt lipsiti de tina.

Si astfel se ridica retorica-ntrebare

Raspunsul ni-l ofera mutele atingeri

Venind la tine-n brate, in munte fac carare

Astru frenetic, nu vreau a tale stingeri.

Greutatea faptei si ea ma-mpovareaza

Ma-mbraci cu constiinta care-i zdrobitoare

Cat pot sa te mai tin in lupta treaza

Mi-e dor, si bine zici ca doare.

19.Manifest pentru tara.

Ajuns in plaiul meu natal sa fiu pagan

Orbit de-ntuneric gandesc de sunt roman

Ce-i romanesc incep sa uit, si ma fac trist

Eu nu mai sunt roman in tara mea, ci biet turist.

Popor bogat cu zestrea ta nemuritoare

Lauzele femei ce tes din inceput covoare

Tati osteniti ce trag la plug, la coasa

Iubita Romanie, mai esti tu oare-mi casa ?

Voi frati mei mai sunteti ai mei frati

Dar duceti graiul nostru in templu din Carpati

Veniti sa m-asteptati in parinteasca tinda

Ne leaga acest pamant si-o sfanta limba.

Dusmanii ne-au improscat veninuri prea fatale

Am pasit in istorii cu fruntea sus, agale

Cotropitori de nemuri  ne-au dorit pieirea

Nu au crezut in noi, cand ne-am dorit unirea.

Trecut apoteotic ne-a mai ramas ca seva

Sa ne hranim acuma, cand murim de foame

Prezentul cel nesigur nu stim ce ne rezerva

De trebe lupta frate, ne ridicam la arme.

In clepsidra tarii s-a scurs un Stefan Mare

Cu fata-i incruntata si taioasa-i spada

Oprita semiluna si alte zeci popoare

Sa plangem azi, o sora Basaraba.

Dar vor razbate fratii si te-or chema acasa

Tu ruga ai ascuns-o in pictate pisanii

Si vom manca o pita la aceiasi masa

Ca bate inca pieptul unei  Transilvanii.

Azi si Eminescu te-ar renega in versuri

Inca nu o face ca te iubea aievea

Chiar daca alti talhari te-arunca in eresuri

Iti asteptam maicuta, si astazi invierea.

Persecutori de mama ce va crescut la san

Cladindu-va un nume, sa fiti un bun popor

Cu siguranta cat mai traieste un suflet de roman

Voua sa va fie aspru judecator.

P.S.  Proverbele ne spun ca apa-i trecatoare

Piatra de zidire in veci, pururi ramane

Aceasta vorba sfanta este nepieritoare

Ceasul acum bate, desteapta-te romane.

20.Fereastra.

Fereastra care eu o cant

In versul meu armonizat

Cand voi ajunge mos carunt

Sa-mi fie mie vesnic pat.

Si voi dormi un somn adanc

Uitandu-ma prin ea la voi

Venind la mine s-aducand

Coroane, flori ca la eroi.

Sunt si eu doar o fereastra

La fel ca voi la san am supt

Iar radacina am in glastra

Samanta-mi este suflet-trup.

Moartea ma va lua de mana

Pleca-vom lin  imbratisati

Ca viata noastra e farama

Cu moartea toti noi suntem frati.

Si voi privi din alta lume

Unde nici marea nu-i albastra

Alb gasesc doar in carbune

Ca rai plus iad egal fereastra.

21.Gheața renaște.

În blândele raze de soare

Te-alinți în umezi picături

Gheață, ce ești tu oare?

Gustul setei noastre să-l furi.

Răcoare de crivăț ai ca părinte

În vară pururi rămâi orfană

Decât căldura pe tine te minte

Nu poți să rămâi pe veci diafană.

Și uite, cărunt părintele-ți vine

Din lumea lui, plină de-asceți

Sufllând har de viață pe tine

APĂ e timpul ca iarăși să-ngheți.

22.Ce știu…

Ce știu aflat-am într-o viață

Dar despre tine-mi trebe mii

E greu, aștept să reînvii

Găsește-n tine doar speranță.

Ce știu e că n-ai fost iubită

Te-ai otrăvit cu om amar

Nu te usca ca un arțar

Iubirea merită-nflorită.

Ce știu e că mai ești dorită

Și toți doresc să te învețe

Mi-e silă de a lor povețe

Tu n-ai rănit, ai fost rănită.

Ce știu e…că nu știu nimic

Nu pot să par a fi fălos

Culeg din viață ce-i frumos

Când cad, nu uit să mă ridic…

23.Comoara din mumtele mut

Tăcerea munților visează

Că va vorbi și ea odată

Pe creste ascutite mai primează.

Cuvinte trecute pe-o listă de erată.

Și în greșeala care e copilărească

Nu pot vorbi în val oceanele

În munte nu uita să doinească

Silabele ce împletesc cuvintele.

Un munte să vorbească, nu are acest dar

Este părinte care spovedește

Ghiozdan nu are și nici abecedar

Din batranetea lui, totuși  cuvântul crește.

Și-l va preda muțește cu sârg și cu asprire

Să înțelega până și contemporanii

Cuvântul e născut  în duh de mănăstire

Dar l-au păstrat ascuns,  în fluiere ciobanii.

24. Iubire mântuitoare.

Glasul tău Părinte ce seara se coboară

Inimi încălzește în toridă vară

Pătrunde ca pumnalul și sapă în organe

Să semene în lut iubirea-Ți sfântă Doamne.

O vom uda cu lacrimi făcând-o ca să crească

Dar Tu ce ești Lumină, dăi rază prea cerească

Și când va fi plinirea venind Culegătorul

De știre toți să dăm că e Mântuitorul.

Pădurea la venirea-I va-ngenunchia și dânsa

Lemnul ei de jertfă degeaba mi se plânsa

Va fi tăiat de noi, să-L mai jertfim pe Tată

Pe Cel care L-am plâns, mai plângem iar odată.

Sigur de-a noastră faptă va lua la cunoștință

Este părinte sfânt și presus de știintă

Iubirea Lui și azi și mâine e orbească

Iubind astfel Pământul, vrea să-l mantuiască.

25. Mai

Mi-ai spus că mă iubești în serile de mai

La timpul mugurilor proaspăt înverziți

Cântau doar cuci în glasul lor de nai

Păream în ochii lumii doi tineri ofiliți.

Ei nu știau că la apus de primăvară

Ne coacem și rodim ca un cireș de mai

Răsplata lumii pentru noi a fost amară

Ne-au huiduit cu toții în alai.

I-am suportat atunci și astăzi i-am iertat

Pentru prostia lor să-i zicem infantilă

Matur acum, mă uit cum ne-au pătat

Mă copleșește un sentiment de silă și de milă.

Și totuși au trecut cu greu acele timpuri

Azi suntem fără rădăcini și veștejiți

Am stat prea mult pe sus, ascunși în cuiburi

Văzduhurile ne-au iubit, și am fost fericiți.

Vom coborâ din turlă ținându-ne de mână

Să vizităm părinți, rudenii de mai ai

Sperând că o să fie bine, acuma împreună

De nu-i așa, ne retragem în mai.

26.Între femeie și Eva.

Cândva iubit-am femeiescul

Și din femeie îmi luam seva

Adam în mine e firescul

Dar ea s-a dovedit o Eva

Ce m-a făcut să mor de moarte

Să mă ascund de Dumnezeu

Plecând în zările departe

În lumi unde nu am fost eu.

Și totuși Domnul ce mă vede

A ascultat de ruga mea

Mi-a dat virtute și nădejde

Femeia să o pot ierta

Dar astăzi am uitat de Eva

Mi te-ai invit în visul meu

Și-am întrerupt în mine greva

Încep ca să iubesc din nou.

Poate nu crezi în vorbe goale

Îti spun să știi doar adevărul

Că-n spațiile ancestrale

Mă alinai numai cu dorul.

27. Scrisoare către marțieni.

Vă trimit scrisoare de pe Pământ pe Marte

Celor ce plecară dincolo de nori

Nu vă scriu poeme, ci rânduri iritante

C-ați plantat în astre câmpuri de terori.

Încă aștept poștașul s-o ia și să v-o deie

Dar mă întreb retoric unde o să bată

Voi ce locuiți în Calea cea Lactee

Sper la casa voastră a aveți o poartă.

Cartea ce-o trimit e una a durerii

Spațiul neterestru l-ati presărat cu chin

Asemeni unei nașterii în plânsul muierii

I-a murit fecioria și nu mai e virgin.

Ați fost la ei acasă și le-ați ucis odihna

Lor ce locuiau ca simpli marțieni

Le-ați furat pământul, casa, dar și tihna

I-ați îndoctrinat în școli de milițieni.

Gândurile-acestea amare vi le scriu

Vouă ce trăiți pe Marte întristați

Noi de pe Pământ trăim într-un sicriu

Pe om de-l mai primiți, ajungeți îngropați.

Spuneți-le să vină mai repede acasă

Ca să scăpați de oameni și să vă fie bine

Regretul nu-l primiți, chiar dacă-i apasă

Terra și cu omul, trăiască în ruine.

28.Singur.

Sunt singur aș spune că mi-e frică

Purced singur spre singurătate

Visul e unica scăpare care mă ridică

Și versurile-mi făurite, recitate.

Sunt singur la țărm nisipos de mare

Nu-mi vine să mă scald că mă înec

Cu valul fac duet în ultimă cântare

Puterea nu mai am, nu pot să-l mai întrec.

Sunt singur la tâmpla unui munte

Cu aerul alcoolic vreau să mă îmbăt

Sudoarea curge de pe cap pe frunte

Sunt singur într-un pântec, și rămân un făt.

Singurătate nu stiu pe unde să te duc

Te tolerez în toate cu flerul de artist

Îmi place ca să cred că-s ultimul haiduc

Nu cum mă  judecați: ești un egoist.

Identitatea cândva mi-a fost redusă

Mă uit cum mă priviți că nu am nume

Ființa omenescă din mine e apusă

Eu oare am rămas singur în astă lume ?

29.Note de pian.

În claviatură și zumzet de pian

Renasc și râd cu fiecare notă

Îmi place ca să mor în fiecare an

Să mă trezesc mereu cu aceiași odă.

Armoniile îmi sună a poveste

Plăcerea ta îmi este veșnic chin

Mă cobori în iad și mă urci pe creste

În cinstea ta închin un strop de vin.

Cârmaci tu ești într-un concert al vieții

Unii nu te-nțeleg, le ești doar un argou

Prin partitura ta se năruie pereții

Inima-ți vibrează într-un  fragil ecou.

Dar arta muzicală se pleacă Ție, Doamne

Cum se plecară dacii în fața lui Traian

Și lacrimi mereu curg din sfintele icoane

Când se aud în taină note de pian.

30.Pădure de lacrimi.

Ochii încep  să se inunde

Cu lacrimi fierbinți ca din soare

Plutesc în delir către oriunde

Fără să știe ca nu au salvare.

Și din fiica durerii și-a suferinței

Nu se nasc bucurii și nici patimi

Dar una-i chemarea dorinței

Din ochi să rasară pădure de lacrimi.

31.Cale

Între Dumnezeu și mine

Există o cale lungă

Și doar sângele-I din vine

Poate-aci să mai ajungă.

Nu pot să clădesc pasaje

Dumnezeu este departe

Și din zeci de aliaje

Pod clădesc, și tot desparte.

Oricâte jertfe aș face

Nu pot să ajung la Tine

Căutând în ceruri pace

Vreau, și nu mă pot abține.

Dar nu pot să vin, coboară

În lăuntrul de tăciune

Că ființa mea nu zboară

Ci se-nalță-n rugăciune.

32.Toamnă

Cad frunze într-un ritm de ruginiu

Cu flori târzii te aștept doamnă

Prin glas de clopot se vestește că-i târziu

Și peste noi s-așterne iarăși toamnă.

Iar disonanța dintre frunză și copac

Răsună-n miazăzi și miazănoapte

Natura devenind un geam opac

Cuvintele ne cad și devin șoapte.

Și ne-amăgești cu soare care-i rece

Ajungem înghețati de-atâta dor

Asemeni ești cu valul care trece

Cu tine, fără tine nu ne e ușor.

Dar vii și pleci că asta îți e soarta

Și te-aș opri mereu la noi în vamă

Cu lacăt ruginit ți-aș închide poarta

Șoptindu-ți la ureche  noapte bună

TOAMNĂ.

 33.Și unde este Dumnezeu ?

Zadarnic plângi, nu poți să ierți

Popor azi liber, dar ateu

Ce înviere mai aștepți

Că nu ai crez și Dumnezeu.

Și-ndoctrinat de legea voastră

Ajung să mă întreb și eu

Cine să ne mai mântuiască

Și unde este Dumnezeu ?

Orbiți noi suntem ca tâlharul

Ce n-a crezut când i-a fost greu

Crucea fiindu-i lui altarul

Dar căuta un Dumnezeu.

Și El era urcat pe cruce

Pironul I-a fost alinarea

Ochiul n-apuca să usuce

Lacrima Lui îneacă marea.

Murind, pe om El îl invie

Lăsându-l fără de păcate

Scoțându-l din a lui robie

Redând întâia-i demnitate.

34. Limbă română.

Demult în sat la acea horă

M-ai prins și mai ținut de mână

Am zis în mine că-mi ești soră

Dar tu erai limbă română.

Iar din Carpați la Apuseni

Erai în fiecare stână

Răzbit-ai din a ierni troieni

Să vii la noi limbă română.

Te-ai așezat cu noi la masă

Și ai cinat cu noi sub lună

Nu am știut ce-avem în casă

Iar tu tăceai limbă română.

Băut-am vin vechi în cerdac

Și-am plâns necazul împreună

Am plâns poporul nostru dac

În limba noastră cea română.

N-ai vrut să dormi, să nu se uite

Ai vrut ca pururi să trăiască

Iar limbile-adormite, mute

Româna noastră să vorbească.

Și-n testamentul nemuririi

Care și azi încă domnește

Tu nu ne ești străină firii

Vorbim și scriem românește.

35.Cântați colinde

Nins pământul, se-mbată de răcoare

Și pașii lasă urme-n, urma mea

Colindul iernii cine-l mai cântă oare

Că ne-am rudit cu verbul a tăcea.

Să nu fim muți la astă sărbătoare

Zicând un Ler să-naintăm senin

Colindul pentru toți este o boare

Dar glasul care cantă are iz divin.

Cântați colinde pentru Cel care Se naște

Vestiți-l în apus și-n răsărit

În cânt Hristos ca-n fiecare an renaște

Colindul Îl face să uite că-i rănit.

Dar din durerea Lui răsare bucurie

Și oful nostru se uită în colind

Cântați colinde că este o mândrie

Pe versul lor doresc să mă întind.

Să-ascult copiii cu vocea cristalină

Ce murmură cu toți în glas duios

Primiți-i să vestească, că nu au nicio vină

Că pentru toți se naște azi Hristos.

36.Demn de Crăciun.

Primește-L pe Hristos în casa ta

Și pune-te cu El te rog la masă

Și din puținul tău cu tine va cina

Crăciun ! ce sărbătoare prea frumoasă.

Adună-i pe ai tăi în pragul casei tale

Și veseliți-vă cu toți că e Crăciun

Privește-i că pe fețe le apare…

Bunătatea… lor te face să fii bun.

Dar hai de uită de viața-ți amăruie

Spre idealuri noi te rog privește

Ca pruncul cel din iesle altul nu e

Betleemul sfânt iarăși domnește.

Noi n-am uitat nici când că e Crăciun

Chiar dacă suntem răstigniți pe cruci de lemn

Și speranțele nostre nu apun

Atât îți cer omule, de Crăciun fii demn….

37.Soartă părintească.

Când îmbătrânești te uită ai tăi fii

Că te iubesc, omit ca să-ți mai spună

Dar tu îi ierți că sunt ai tăi copii

Chiar de nu-ți sărută părinteasca mână.

Și-n neputința ta găsesc nenorocire

Uitând că anii au trecut și ai albit

Și pentru ei nu este o uimire

Că timpul nu stă-n loc, și ai îmbătrânit.

Nu pot ca să-nțeleagă că ești acea ființă

Ce-i ajuta atunci când era foarte greu

Tu care te-ai rugat cu-atâta stăruință

Și plânsa-i pentru ei la bunul Dumnezeu.

Dar așa-i soarta de părinte blestemată

Ca astăzi să plătim nedrept tribut

Liniștea de bătrânețe să fie furată

Și-n ochii lor să fii văzut ca un rebut.

Părinții vor pleca, că asta-i legea lumii

Degeaba noi vom plânge la a lor căpătâi

Îi vom striga atuncea ca nebunii

Și nu vor auzi al nostru mai rămâi.

Zadarnic vom zbiera cu glasuri obosite

Si-am vrea măcar odată înc-o ceartă

Nu lăsați inimi de părinți să fie rănite

Ci ai puterea de a spune mamă, tată-iartă.

38.La adio…

Printre rugi ruginite de dor

Așteptam cândva ca să vii

Iar din greu am făcut mai ușor

Te aștept  și-n vremuri târzii.

Tu nu vii și timpul mă-ntinerește

Îti caut trupul cu mai mare dorintă

Fiorul dintâi în rug se călește

Să ard aș pofti, nu-i cu putință.

De-i veni, ți-as aduce ș-un cor

Ritm de cânt să-ți presare aleia

Vino te rog te aștept și în zbor

În văzduh să-mi aflu femeia.

De nu vii trimite-mi o veste

Un simplu gest, cât e de mic

Croindu-ne a noastră poveste

De nu…la adio și nu-i nimic.

La adio ți-am spus atuncea iubito

Inima a crăpat în cripta de stâncă

Nu ai văzut cât ai zdrobit-o

La adio…dar te iubesc încă.

39.Noapte bună

Nu știu ce să vă spun la ceasuri de amurg

Când se așterne noaptea, dama cea nebună

Nu știu de unde lacrimile-mi curg

Atâta eu vă zic, o simplă, noapte bună.

Nu știu ce să vă spun, se lasă întuneric

Luceafărul din ceruri din trâmbiță mai sună

Iar armonia lui s-aude-n spațiu sferic

Zicându-ne și nouă, atâta noapte bună.

Să alegați în vise, călare pe-armăsarii

Ce tropotesc pe norii care-n note tună

Despică printr-un vuiet până și arțarii

Atâta vă mai spun, odată noapte bună.

Nu știu ce să vă spun, dar uite că îmi vine

Sfatul ce-l primi de la o veche strună

Noaptea s-o primesti alăturea de tine

Doar ea ca să-ți mai spuna și ție noapte bună.

Iar luna jucăușă, împărăteasa nopții

Măria Sa când va dori s-apună

Să stăm cu toții trezi în fața porții

Și noaptea noastră sfântă va fi plină de humă.

Întunecați la chipul omului dintâi

Vom căuta o noapte, care ne adună

Și Dumnezeu de sus, spunând cu glasul Lui

Noapte, noapte, noapte bună.

40.La noi acasă

La noi acasă miroase-a primăvară

Și gerul a plecat să-și caute nevastă

S-aude ciripit de simțivară

Ieșim din albul iernii castră.

La noi acasă pâinea este pâine

Aburul se-nalță ca o jertfă-n cer

Doamne cât mai este până mâine

Că amintirile copilăriei nu se pierd.

La noi acasă mai regăsim mormântul

În care zac bunicii copilăriei noastre

La noi acasă ne acoperă pământul

Și nici aici nu vom scăpa de moarte.

La noi acasă plânsul nu și-a găsit odihna

Este un râs continuu, și sigur nu e vis

La noi acasă ne întâlnim cu tihna

E mai frumos decât acolo-n paradis.

La noi acasă Dumnezeu sădește raiul

De care ducem lipsă în văzduhul frânt

Moșnegii se usucă-n vânt ca paiul

Dar vorba lor e plină de Duh Sfânt.

La noi acasă pământul e pământ

Ți-i dor de frați, de mamă și de tată

Te duci la ei călare și pe-un vânt

Ca dorul din piept, să nu mai bată.

La noi acasă te simți iarăși copil

Te bucuri de viață și de pâinea arsă

Te simți mai demn și totodată mai umil

Că doar acuma ești și tu acasă.

41. Senin e-n flăcări.

Ardea inima, în flăcări violet

Și cai speriați în frâu nechează

Amurgu-i într-un roșu deochet

Iar luna vie încă ne veghează.

Incendiu se întinde peste noapte

Se scurge flacăra-n în strop de stea

Și din luceafăr luminează șoapte

Scrumul se așterne peste viața mea.

Lăuntrul tot, prinde să mocnească

Mă mistui liniștit în zeci de ani

Copii bâlbi ce-ncep ca să citească

Alăturea-s de mine, și tot suntem orfani.

Carbonizați de arșița durerii

Un strop de apă dacă ne veți da

Ne înălțăm asemenea ca cedrii

Și ploaie-n flăcări, peste viața mea.

42. De ce…tu ?

Pentre acei 1 % ceruți…

Apusul îmi sângerează ochii

Întunecați de doliu nașterii

Îar în ei îngheață și stropii

Ce-mi udau pașii cunoașterii.

Nu pot să-ți privesc nerodirea

Tu pom ce rodești doar păcatul

Mă rudesc în seri cu pieirea

Lângă trupul tău, devin altul.

Și soarta îmi e melodramă

Nu pot să închei înc-o filă

Condeiul în vers se destramă

Tu rămâi de-a pururi copilă.

Iar jocu-nceput sub aripa lunii

L-aș continua, nu știu de se poate

Ne-mpiedică prin viața lor, unii

Și noi rămânem doar șoapte.

Dar inima îmi cere nebună

Să vin să-ți cad la picioare

Să-ți sărut ființa de humă

Păstrată în vechi călimare.

43.Veșnic călător.

Veșnic călător certat cu timpul

Îți cauți din veci anotimpul

Te-nceacă praful, te-neacă fumul

Într-o rudenie prinsă cu drumul.

Străbați obosit canoane de stele

Calci peste umbră și dorințele grele

Pășești peste basme, peste povești

Dar niciodată nu te oprești.

Ajungi în inimi, nu stai o clipă

Nu știi să iubești, și asta-ți irită

A ta ființă și-a ta putere

Roasă-n poteci și de plăcere.

Calci peste iele și ți-e mărturie

Te urnești din hotare fără solie

Și zilele toate câte mai ai

Nu te oprești, nu poți ca să stai.

Rostul și soarta îți sunt străine

Iar rudele tale îți sunt puține

Redută îți faci din cei omenesc

Când calci tu, toți se opresc.

Și-n filele cărții mereu ești absent

Mărturie îți este al tău testament

Cu toții cunoaștem că-i scris cu dor

În veci vei rămâne, veșnic călător.

44.Amici și umbre.

Umbrele îmi cunoșteau trecutul

Născut din setea nisipului fierbinte

Iar umbra vă spun că nu vă minte

Dar se topește asemeni ca sărutul.

Umbrele mi-au fost amice la durere

M-au ocrotit ca să le am pe toate

Și  îmi dau seama că acum nu se mai poate

Să ne-nsoțim cu-a vântului adiere.

Umbrele m-au petrecut în marile beții

Stropite de un Bachus, meșter de mare vin

Alăturea de ele doresc să mai închin

Pahare umplute de melancolii.

Umbrele mie mi-au fost părinte

Ce-au ascultat și-au îndreptat păcatul

Și fără ele sigur aș fi altul

Și m-aș ascunde în umbra ta Cuvinte.

Umbrele nu știu dacă au umbră

Prieteni cu care și ele să asude

Iar dacă într-o umbră cineva s-ascunde

Sunt eu, ce le-am făcut mereu să râdă.

Anunțuri

9 comentarii la “Versuri…

  1. Carmen Szabo spune:

    Si daca nu era latin,
    Si-ar fi ales o Carmen sus
    Voi,toti cei muritori,incoronati cu spini
    N-ati fi avut niciun…intrus.

    Doar Carmen,fie poezie
    Sau poate dor,extaz,suspin
    Iti este data-n viata tie
    Sa poti cunoaste gust…divin.

  2. Carmen Szabo spune:

    Si daca tu sub nume sfant,
    Incoronat-ai o iubire
    Cugeta la un nou legamant:
    Una e Carmen si-ti curge prin fire…

    Si schimba coroana,paraseste palatul
    Detroneaza-ti iubirea,apara-ne pacatul,
    Trecutu-i amagire,o suflet pustiit
    Pentru noi provocarea devine impulsul mistic!

  3. Carmen Szabo spune:

    O picatura de iubire…

    In capela mea cu vise
    Asezat-am pe altar
    Cea mai fierbinte rugaminte:
    Sa fiu iubita…iar si iar…

    Sa fiu alint chiar pentru Soare
    Si rasfatata-n raza Lunii
    Sa-mi dezmierd trupul cu petale
    Dar fiecare cu alt Nume…

    Si cate flori eu am jertfit
    Pe altarul ezoteric al iubirii,
    Si cate vise-am naruit
    Intr-un pastel al nemuririi!

    Si dupa ce impetuos
    Calcat-am legi si juraminte
    Iubirea-mi pare o nebuloasa
    Naufragiata in cuvinte…

    Si daca Eu as spune DA,
    Sau poate-as murmura un NU
    Ce-ai face cu iubirea-mi Tu?

    Abisul poate fi extaz
    Suspinul excede in a fascina
    Mediteaza!Jertfesti tu o petala
    Sa ne doineasca iluzoriu puritatea?

    … Pentru lacrimile ce mi-au potolit setea in desert si mi-au impacat sufletul cu un viciu desuet…

  4. Carmen Szabo spune:

    Pentru bunii tai prieteni…

    In apusuri selenare,umbrele-mi dansau pacatul
    Dar in roua diminetii sorbeam potirul nesecatul
    Si in acorduri de vioara eu radeam cu patimile
    Acestea nu ma mai doboara caci ma-nalta…lacrimile!

  5. carmen sylva spune:

    Dragul meu, incantata sa te (re)gasesc aici si dornica de a-ti ,,diseca” sufletul ratacit printre slove. Ai scris undeva ceva legat de ritm si rima… Atentie la neatentie! Sunt cu ochii pe tine, sa stii!

  6. carmen sylva spune:

    Incantata sa te (re)intalnesc si aici. Voi fi cu ochii pe tine, sa stii!

  7. maaoae spune:

    este foarte frumos nici o data nu am auzit asa o poezie-colind e fffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn

  8. Costea Florentina spune:

    domnule profesor ,akum m ati convins ,sunteti o persoana care pune mult suflet in ceea ce realizeaza, va ador

  9. Irina B. spune:

    Te felicit din inima pentru talent si daruire!
    Voi mai trece pe aici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s