Singur în iarnă

Sunt singur, sub bolți de zăpezi                                                                  

Și sănii îmi urcă durerea la tâmple

Vânez lacrimi coapte-n livezi

Golul firesc cu durere se umple.

 

Sunt singur, ș-aștept ninsoarea să vină

Negru-ntinării să-l albească aș vrea

Iar întunericul să-mi fie lumină

Să ningă săgeți în inima mea.

 

Sunt singur, crivățul lovește năprasnic

Îngheață plânsul mocnit de un veac

Și voi  mă sărbătoriți onomastic

Singurătatea mea, e bucurie-n opac.

 

Sunt singur, uitat, lăsat doar al iernii

Ce-mi vizitează esența de lut

Clepsidrele curg spre vecernii

Războaie aș vrea. Cu cine să lupt ?

 

Sunt singur, între prăpăstii de bolți

Aruncați funii de spini să mă-nalț către voi

Mă vând eu, să plătesc robilor zloți

Nemulțumiți de sunteți, dați-mi drumu-napoi.

Vis în tăcere

 

În odaie parfumul toamnei nu pătrunde

Dar simt dulceața fagului de miere

Nici foșnetul de ram acum nu se-aude

Privindu-ne în doi, restul ni-i tăcere.

Fotoliile asprite de șederea mută

Ne-nalță duhul pe nori cei de sus

Tăcerea și cu visul prind de se sărută

Mă cauți să-mi vorbești, și eu acuma-s dus.

 

Plecat-am doamnă de-a pururi învrăjbită

Deșertul de tăcere ca să-l străbat aș vrea

Dar îmi apari pe cruce ca o răstignită

Să te cobor de-acolo nu știu de voi putea.

 

Purtat de amintirile nopților asude

Mă plimb în visu-ți amurgit de dor

Tu taci, eu tac, nimic nu se aude

Și vin să ne trezească aripi de cocor.