Reflecții testamentare  

Nu știu ce va rămâne după minelast-will-and-tetament-in-yucatan-mexico

Când voi dormi în recele sicriu

Iar de voi apuca ziua de mâine

În scrisul meu, acolo voi fi viu

 

De vreți să mă cătați în continuare

Nu are rost, mai bine să stați calmi

Că plănuiesc demult o evadare

Să-mi liniștească obosiții ani

 

Sunt tânăr, dar bătrân mă simt la suflet

M-am săturat de-atât călătorit

În viața mea nu am găsit o gară

Și liniștea deloc n-a poposit

 

Dar ce vă las sunt vorbe pe hârtie

Ce au fost scrise-n singulare nopți

Poate prea prost și fără dibăcie

Sunt lozurile ce le-am tras la sorți

 

Și acest joc de nenoroc și ciumă

Atât de strâns m-a prins la pieptul lui

De nu mai pot privi în a mea urmă

Ca să mă scald în ochii tăi căprui

 

Și îmbăiat de tragice suspine

Ca pruncul ne-nțărcat acum alerg

La sânul unde-am supt amărăciune

Spre mâna ce m-a învățat să merg

 

Copil am fost și nu pot să mă satur

De vremea bună când puteam zbura

Și-acuma când mă simt ceva mai matur

Nu știu ce-n urmă voi putea lăsa

 

Că avuțiile mi-au fost pierdute

Și-ascunzători să știți nu sunt pe hărți

Dar viața un cuțit demult ascute

Să îmi tranșeze trupul în bucăți

 

Acestea vor rămâne după mine

Împrăștiate-n cele patru zări

Iar dacă uneia îi va fi bine

Le va chema pe restul de prin mări

 

Și-acest ritual de mare-mpreunare

Îmi va jertfi toate durerile

Și nu voi mai privi cu disperare

În urma mea toate uitările

Anunțuri

Radiologiile iubirii

Eu aș chema toți medicii din lumeheart

Să îmi trateze boala ce o am

Dar nu știu ei dacă ar putea spune

Ce vifore îmi bat acum în geam

 

Și înghețat de rănile iubirii

În mine sentimentele nu mor

Când ești bolnav aceasta-i legea firii

Să îți trateze boala un doctor

 

În lumea armoniilor uitate

Nu cred că pot privi înainte

Dar te-aș răpi din rezidențiate

Să te așez în mine cuminte

 

Cu tine să clădesc altare sfinte

Să dăinuiască doar pentru vecii

De ele să ne aducem aminte

Când preoți vor sluji la cununii

 

Dar gerul bate-n sufletul sălbatic

Acest bolnav ce e îmbolnăvit

De ce cu sentimentul ăst cromatic

Pe mine medice tu m-ai rănit ?

 

Eu am crezut că ești un leac de bine

De ce m-ai înșelat atâta timp

Și peste toate acuma îmi vine

Să te blestem c-un bolnav anotimp

 

De ești bolnav, îți pot fi vindecare

Și medicii sunt bolnavi uneori

Iar antidotul pentru nepăsare

E-n inima ce-o ai la subțiori

 

Dar de nu poți să vezi ce e în mine

În acest trup, de-a pururi un olog

Eu sfatul meu îl îndrept către tine

Te rog consultă și un radiolog.

 

 

 

Copile …

Copile vino să ne spui povesteace_copil_il_poate_refuza_pe_dumnezeu

Din lumea ta de-acolo unde-i bine

Pământul fără tine-și pierde zestrea

Și seacă cu un zâmbet fără tine

 

Cobori din lumea ta de fericire

Și ne adu aici o turtă dulce

Să fie un prilej de-mpărtășire

Că sufletul ar vrea ca să se culce

 

Dar somnul nostru-i zdruncinat de-amaruri

Și inima-i cu griji împovărată

Copile te rugăm să vii cu daruri

De poți adu o mamă și un tată

 

Hai vino să ne prinzi ușor de mână

Pe noi nefericiții din pruncie

Doar gura ta mai poate să mai spună

Aicea pe pământ o bucurie

 

De o să vii te rog adu o floare

În lumea ta caisul înflorește

Știu că ești mic și-o aduci în spinare

Dar dăruirea asta te călește

 

Adu tu din a ta împărăție

Mărgăritarele ce-s mai umile

Că sunt croite din copilărie

Sau poți să vii doar tu…dragă copile

Moșule ce tânăr ești …

Tot vă-luați de barba meapoze_cu_mosul_wallpaper_cu_mos_craciun_poze_de_craciun_desktop1

Că e lungă, că e scurtă

Dar cum cad fulgii de nea

Vreți cadouri în valută

 

Sunt un moș mai tinerel

Ce v-aduc cadouri vouă

Doar să așteptați nițel

Că afară-i vânt și plouă

 

Eu să știți că vă răspund

La scrisorile trimise

Dar în veci nu o să-mi tund

Mustățile mele-ntinse

 

Voi mă vreți încărunțit

Dar nu a sosit momentul

Sunt un negru moșuleț

Care ține-n trend curentul

 

Că moșul să știți există

Și puțin e dus cu pluta

Nu-i mai puneți bețe-n roate

Ci apreciați-i burta…

Așa-s poeții

Ne aruncăm în focuri și în apăphoto

Acest botez ce vrem a înnoi

Ne scaldă după vorbă, după faptă

Ne întărește fără a ciobi

 

Și neatinși de flacără maternă

Și ne-necați de spumele fierbinți

Ne punem capul liniștiți pe pernă

Și ne visăm că suntem mai cuminți

 

Dar noi obraznicii eternei zile

Noi cei nebuni la fiecare ceas

Ne războim de veacuri cu Ahile

Atât din noi acum a mai rămas

 

Neobosiți de luptele purtate

Și întinați de faptul c-am ucis

O zi întreagă și o jumătate

Cu toți în astă lume am învins

 

Așa suntem noi derbedei alcolici

Ne afundăm în leacuri de beții

În fața foii suntem melancolici

Și bem silabe-n fiecare zi

 

Noi suntem cerșetori de viță-aleasă

Nu cerem de la nimeni nici un ban

Atât ne trebuie nouă pe masă

Sinteza timpului contemporan

 

Și obosiți de litere și rime

Vom adormi cu capul pe hârtie

Stați liniștiți nu a murit poetul

Ci scrie iar o altă poezie.

Jurnal maramureșean (la moartea vlădicii Justinian Chira)  

Voievodul se întoarce în pământmaramures_traditie_lemn

Ce l-a născut pe el întâia oară

Din lutul rece al vechiului mormânt

Se va ruga în fiecare seară

 

Ne-a învățat să ne iubim ogorul

Să ne plecăm şi capul la icoane

Prea mult a îndurat întreg poporul

O răstignire veşnică-n piroane

 

De sub această umbră ce e moartea

Ne va trimite vorbă el bătrânul

Întotdeauna să păzim cetatea

Şi că în veac nu va pieri românul

 

Iar peste dangătul ce bate-a jale

Doar vocea-i liniştită se aude

Ne va-ndemna să rămânem pe cale

Să nu ne înecam în lacrimi ude

 

Măria ta tu ți-ai găsit odihna

Şi nouă sufletul aici se frânge

Privirea-ți, vorba nouă erau tihna

De ce-ai plecat? Un Maramureş plânge

 

Dar zbori acolo către nemurire

Noi vom aprinde candele-n Rohia

Vei fi cu Steinhardt într-o fericire

Jurnalul vostru e ortodoxia.