Pe bulevardul care duce către gară
Coboară visul într-un ritm inert
În ton de toamnă, mai vrea o primăvară
Celor din gara Spirului Haret
Și adunați pe culmile înalte
Veniți în gara marilor științe
Să auziți că inima mai bate
În ceasuri amurgite de dorințe
Veniți acasă-n umbrele de file
Veniți ca să-nvățați la marea gară
Și când vor trece ani și poate zile
Mai poposiți la noi măcar o seară
Iar la-nceput de fiecare toamnă
Când teii-și plâng cu frunze bătrânețea
Un cântec se aude în aceiași gamă
Ce cântă tuturora tinerețea.
Și adunați în marea noastră gară
Sub bolțile de tei și de castani
Octombrie se topește ca o ceară
Și an de an îți spune ,,La multi ani !”
Blogul lui Cătălin Tecuceanul 