Între noi, doar … poezie

Între nord și sud există

Diferențe colosale

Și nimic nu mai persistă

Totu-i chin și numai jale

 

Între rai și iad nu este

O punte de legătură

Sunt prăpăstii, sunt și creste

Ce ne bagă pumnu-n gură

 

Între moarte și viață

Nu poate alege omul

Dar se leagă de speranță

Să îi fie dulce somnul

 

Între vară și o toamnă

Nu există anotimpuri

Și nu poți să treci în iarnă

Pân’ nu face frunza riduri

 

Între mare și-ntre munte

Nu mai zboară pescăruși

Doar ecoul vrea să mute

Valurile-n dreptul ușii

 

Între o copilărie

Și o bătrânețe dusă

Am dori doar o felie

De iubire neapusă

 

Între mine și-ntre tine

Au rămas trăiri, momente

Numărul lor cine-l ține

Că se pierde-n sentimente

 

Și în aste ziduri puse

Nu rezistă nici cimentul

Le poți dărâma pe toate

Numai să aștepți momentul

 

Iar în marea evadare

Între noi mereu să fie

Liniște, iubire, pace

Și un strop de poezie

Fructul interzis

Ți-am adus un măr de-acasă

De la noi de prin livezi

Să vezi cât ești de frumoasă

Tu cu ochii pururi verzi

 

Nu-l mușca să nu se strice

Ține-l dacă vrei și-un an

Când îl vei gusta va frige

Că e mărul ionatan

 

Ce-i ferit de toți dușmanii

Ce-l vânau ca să mi-l ia

În el sunt cuprinși Adamii

Evele din viața mea

 

Iar cu mărul acesta biblic

Sigur cad și în păcat

Dar aștept un soare ciclic

Și ți-l vând pe-un sărutat

 

Nu la cina vremii noastre

Ci în dimineți târzii

Când pe cer nu mai sunt astre

Și pe ulițe-s copii

 

Ți-am adus un măr iubito

Din ramuri împărătești

Iar livada-m năruit-o

Nu-l mușca, că mă rănești

Definiții

Un strop uitat de vis 

Și melancolie

Un rai, dar și abis

E o poezie

 

Un veșnic trecător

Cu pașii mici, grăbiți

Un tânăr visător

Doar în poet găsiți

 

Un suflet mereu ros

Mort în vers și strofă

Ce nu s-a mai întors

În lumea amorfă

 

Dar sper că va veni

Iarăși în chirie

Din nou îl veți tocmi

Versul să vi-l scrie

 

Și uite-așa un mort

Prinde să croiască

Din timp e un acort

Vrea să dăruiască

 

Dar dânsul va pleca

Din lumea cea vie

Dar voi îl veți găsi

Doar în poezie.

Lui Gyr

Cuvântul tău, un bici pentru sistem

Ridicător de arme și de oaste

Împuns-ai tu cu el până la coaste

Poete,  sfinte, ce-ai suferit blestem

Când moartea măcina a tale oase

 

Azi reînvii ca un Hristos din cuie

Cobori din cruce, n-ai fărădelege

Uitând de gratii, lepădă o zeghe

Privește moartea ce a fost și nu e

Că versu-ți este testament și lege

 

Ce-i scris la umbra depărtării tale

Pe un perete rece din Aiud

Acolo morții văd și mai aud

Cântări din ceruri, imnuri, osanale

Martiriul lor e-un bocet tot mai surd.

Predanie

…în Duminica vameșului și fariseului…

 

Palmele le-adun într-un altar de slujbă

Să cuprind în ele ce e amărăciune

Gândul mi-l înalț, la Tine să ajungă

Iar inima se pleacă la o rugăciune

 

Sunt tâlhar de vise, hoț la drumul mare

Lanțurile lumii nu pot să mă cuprindă

Dar Golgota-mi pune crucea în spinare

Și-mi trimite-o Iudă care să mă vândă

 

Păcătos eu sunt, un vameș scripturistic

Ce am pășit în viață, făr’ crez am fost mereu

Dar mi-aș prinde palma în cuiul ăla hristic

Ce L-a străpuns pe Domnul, ce azi mi-e Dumnezeu

 

Și în durerea mea aș chema toți sfinții

Să îmi asculte plânsul unei spovedanii

Iar cu dezlegarea ce mi-o fac părinții

Aș tocmii o carte cu pilde și predanii

 

Seara să o citesc și să-mi plec genunchii

Să șoptesc în taină, vorbind cu Dumnezeu

Clopotul și toacă mi-ar trezi rărunchii

Doamne fă-mă vameș, nu mai vreau fariseu