Îi doare-n cot.

Ajuns-am vremuri pripegiteImage

Românul nostru este mort

Și n-are zile liniștite

Pe ăia mari îi doare-n cot.

 

Degeaba gurile mai strigă

Că nu rezistă, nu mai pot

Ei nu privesc, nu se intrigă

Îi doare fix numai în cot.

 

Zadarnic se adună unii

Ca să o pună de-un complot

Și urlă-n piețe ca nebunii

Pe ei îi doare tot în cot.

 

Bătrâni mor că n-au mâncare

S-au săturat de-atât compot

La ei diurna-i cât mai mare

Îi doare fix numai în cot.

 

Și beau de cad pe după mese

Umflații porci de antricot

Și fără ca să le mai pese

Îi doare fix…unde?… în cot.

 

La câțiva ani le mai vezi fața

Când vin să mai cerșească vot

Atunci se subțiază ața

Nu vă mai doare domni în cot?

 

Și curg promisiuni măi frate

Și ne îmbată cu borhot

Ne duc cu ei până pe Marte

Acolo nu-i mai doare-n cot.

 

Dar noi cerșim că așa-i viața

Ne omorâm pentru un zlot

Și ne rămâne doar speranța

Că nu o să-i mai doară-n cot.

Anunțuri

Te așteptăm…

Bat clopotele bisericilor române                                               Image

Spre a vesti întoarcerea-ți acasă

Te așteptăm române, cu sare și pâine

Așa cum se așteaptă o mireasă.

 

Vuiesc goruni toți ce îți așteaptă dalta

Ai mângâia în somnul cel de seară

Iar ruga lor ne cere, mâna ta, nu alta

Chiar dacă lemnul lor se înfioară.

 

Te așteptăm cu dor privindu-ți infinitul

Îți sărutăm și mâna de la poartă

Sculptează-ne în lemn divine răsăritul

Îmbată-ne pe toți cu a ta artă.

 

Stejari te bocesc și încă te mai cheamă

Poporul îți rodește încă vița

Chiar de-i cuprinde frigul și le este teamă

Te așteptăm române în Hobița.

Dor de femeie

Râurile seacă de dorul tău femeie                                          Image

Pașii mei uscați nu calcă, dar mai cată

Lui Homer îi dor să scrie-o Odisee

Dar lipsesc eroi ce erau odată.

 

Frunzele-ți îmbracă exilul risipirii

Nu-și găsesc candoarea, parfumul de zeiță

Tu îmi ești străină vorbirii și privirii

Vreau să mă îmbăt din nobila ta viță.

 

Și mi-e dor femeie, și dorul nu m-alină

Umbra ta mă poartă spre a mă renește

Tu îmi ești luceafăr lumină din lumină

Luminează-mi viața spre a te cunoaște.

 

Dar mi-e dor femeie de tine și de toate

Rătăcesc, te caut sunt veșnic călător

Ziua nu mai dorm, dar te cat’ în noapte

Vino mai aproape că nu mai pot să zbor.

 

Dar în cuibul meu icoana mi te-arată

Amintiri stau strajă fixate în albume

Dorul pentru tine să știi ca nu ma iartă

Departe ești femeie, aproape-n rugăciune.

Sete

Image

Amprente lași în stratul de zăpadă

Eu sorb din ele și stea-mi potolesc

Întreaga lume simt că se destramă

Arșița s-o domol, să cred că mai iubesc.

 

Nectarul se adună în mâna ta divină

Sunt cerb sălbatic venit la adăpat

Pușcat am fost în coastă și inimă

Căușul mâinii tale ambrozie mi-a dat.

 

Și am sorbit dar setea mă cuprinde

Aș bea un strop din sângele din vine

Nu cred că-l are cineva a-l vinde

Ulcior te-aș face, ca că mai sorb din tine.