Ispită

Mereu când m-apucă ispitanichita-stanescu

Îl iau la braț doar pe Nichita

Să povestim de ale noastre

Iubiri ce ne-au trecut prin case

 

Ne punem un pahar din vinuri

Ce-i stors sub tălpi. Sudori și chinuri

S-au înrudit cu poame sfinte

Împărtășindu-ne cuvinte

 

Să le așternem pe hârtie

La un pahar de omenie

Să plângem despărțiri trecute

Doar noaptea să ne mai sărute

 

Și mai în râs și mai în glumă

Cine ne spune noapte bună

Stăm treji până la dimineață

Crezând în toate, dar nu-n viață

 

Și păcătoși cu făr’ de lege

Chemăm pe sfinți să ne dezlege

Păcatele făcute-n taină

Ce ne-au fost dragi iubită doamnă

 

Și-ntr-un final ce se ascute

Nichita pleacă pe tăcute

Și junghierea vine-n mine

Sunt jertfa unei părți din tine

 

Iar rămășița-mi pământească

Departe e de cea cerească

De-ar coborî din cer ispita

I-aș recita doar din Nichita…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s