Maternă iarnă

Mi se scriu scrisori din depărtaretablouri_de_iarna_emil_cojocaru_iarna

Aduse-s de vântul tulburat

Că în sat e mare supărare

Că maica din lume a plecat

 

Lacrimile inundă obrajii

Ca Iordanul pe cel botezat

Crucea pune la pământ și brazii

Că măicuța pe noi ne-a lăsat

 

Clopotele plâng amărăciunea

Cerul nu mai e înseninat

Că ne pleacă nouă-nțelepciunea

Ce pe brațe veșnic ne-a purtat

 

Iar la sânul care mă crescură

Astăzi polii s-au mutat la ea

Este prea mult rece-n bătătură

Iarna e-nrudită cu moartea

 

Iar lumina ce arde pe masă

Este suflu care lumina

Când intrai măicuță tu în casă

Parcă tot pământul respira

 

Acum pleacă liniștită-n stele

Să te încălzești și dumneata

Lasă-mă pe mine-n friguri grele

Mamă îmi va fi de-acum iarna

 

(Fotografia care însoțește poezia este opera mâinilor pictorului Emil Cojocaru Alexandria – ,,Iarna”)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s