Cupidonul lui decembre

 

Din sfinții toți ce i-ai trimiscup

Să mă aline în odaie

Eu inima la el mi-am tins

La sfântul mare Nicolaie

 

El a străpuns în pieptul meu

Săgețile iubirii sfinte

C-a fost trimis de Dumnezeu

Să îmi pătrunzi în dor și minte

 

Să te așterni pe perna mea

Să dorm până la dimineață

Iar când se lasă noaptea grea

Să-mi dai suflarea cea de viață

 

Și amândoi să mai trăim

Ca-n basmele cu feți și zâne

Să învățăm să ne iubim

Și să ne fie toate bune

 

Și aș vrea tu să înțelegi

Că dragostea în veci nu cade

Iar de va fi ca să alegi

Privește-mi focul ce-n ochi arde

 

Iar ploaia care va veni

Nu o să-l stingă niciodată

Cenușa tot va dăinui

Va naște păsări c-altădată

 

Te vor purta în zborul lor

Să mi te-aducă iar acasă

Și vei păși pe puf de nor

Știind că ești a mea aleasă

 

Și când vei coborî din cer

O să-mi întind mâinile toate

Te voi purta pe braț de fier

Dar nu către singurătate …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s