Rece …

 

Vorbele tale îmi junghie trupul661162-bigthumbnail

Munții îmi cad pe suflet de humă

Vor să mă-ngroape aducând pământul

Pe care tu îl ții într-o mână

 

De sub el aș urca singur pe creste

Nu vreau ca să zac aicea pe jos

De ce tu nu vrei să scriem poveste

Nu vrei ca să crezi în ce e frumos

 

La ceasul din noapte când îngerii dorm

Du-te și fură de vrei de la ei

O pană cerească cu care să scriu

Versuri de taină. Arunc pe alei

 

Să cadă pe jos ca frunzele-n toamnă

Nu le adun și nu vreau să mă-ntorc

Acesta-i blestemul iubită doamnă

Voi semăna de acum numai foc

 

Iar la vremea de rod eu voi culege

Jeratec pe care-l voi îmblânzi

O lume întreagă va înțelege

Cu iubire în veci nu te-ncălzi …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s