Amic cu miez

Iarăși miezul nopții s-a întors acasănoapte-singuratate

Bate în fereastră și-l primesc sfios

Iar el cu rușine mi-așează pe masă

Pacea de la stele, ca pe un prinos

 

Prins de-ntunecata negură a nopții

Și trezit din somnul cel odihnitor

O sticlă de vin bem în cinstea sorții

Un pahar de vise, zdrobite-n picior

 

Și cuprinși de setea vizitei făcute

Stăm ore întregi, râdem și povestim

Iar când zorii zilei vor să ne sărute

Amândoi c-o noapte mai întinerim

 

Suntem doi nebuni ce liniștea își cată

El în ceruri sus, iar eu jos pe pământ

Chiar dacă lumina vrea să ne despartă

Noi rămânem prieteni și-n bătăi de vânt

 

El nu prea vorbește, liniștea-i plăcută

Ascultă adesea tot ce-i povestesc

Râde când povestea este prea urâtă

Dar și lăcrimează la cât pătimesc

 

El mi-e prieten vrednic să-mi asculte viața

Călcător de stele, veșnic călător

Vorba lui e dulce când îmi dă povața

Amice c-o noapte eu îți sunt dator.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s