Ruga unui ateu

Iubito, umbrele despart luminirugaciune-tanar

Icoanele la care te închini

Își varsă mirul, plânsul ne-ncetat

Unde mai ești și de ce ai plecat

 

Mă rog din nou la Bunul Dumnezeu

Mai credincios și poate mai ateu

Să te întorci din nou în viața mea

Tu ești, iubito, rugăciunea mea

 

Te port în glas în fiecare ceas

Atât din tine, mie, mi-a rămas

Să mă închin, să mă căiesc pios

De ce-ai plecat, de ce nu te-ai întors

 

Eu te aștept încă în viața mea

Să fim noi doi mereu alăturea

Chiar de-o să treacă poate și un veac

Cu rugăciunea o să mă împac

 

Iar la lumina unei lumânări

Eu voi privi adesea la cărări

Voi căuta în țărnă pasul tău

Așa cum Îl mai cat pe Dumnezeu

 

De n-o să vii, să știi, voi aștepta

Pe mine însumi eu mă voi certa

Și supărat voi fi pe primăveri

C-aduc cu ele numai învieri

 

Dar învierea mea nu are loc

Nu sunt Hristosul ce-a avut noroc

Aștept să cada vara în livezi

Sunt fructul interzis în ce nu crezi

Anunțuri

Un comentariu la “Ruga unui ateu

  1. Vieru spune:

    Superb!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s