Miezonoptică

La miezul nopții ușa se deschidehristos-a-inviat

În tocul ei răsare un bărbat

Pe El mai poată praful din ruine

Iar chipul Lui e tare întristat …

 

E Dumnezeu ce îmbrăcă Cuvântul

Născut în urma miilor de ani

Cea pribegit asemeni ca și vântul

Batjocorit de aprigii dușmani

 

Lovit pe față, a tăcut Smeritul

Și-ncoronat cu spini și cu scaieți

A îndurat până și biciuitul

Pe fruntea Lui doar suferinți vedeți

 

Și frumusețea Lui dumnezeiască

În mantie înfășurat-au ei

Ca omul să nu poată să privească

Frumosul celor ce sunt Dumnezei

 

Iar Cavalerul mântuirii noastre

Primii o spadă ce n-o poți s-o duci

Nici dinastii cu venele albastre

Nu au purtat războaie doar cu cruci

 

Și-ntins pe jos aproape mai de humă

Aproape de rudeniile Lui

Privi la toți, dar mai ales la mumă

Ce L-a născut să fie într-un cui

 

El stat-a demn, iar noi cuprinși de ură

L-am atârnat pe Sfântul între hoți

Iubirea Lui nu are o măsură

Din cuie ne-a îmbrățișat pe toți

 

El fost-a Sfânt și om asemenea nouă

Nu mai contează când ești răstignit

Dar ceru-L plânge atunci când mai plouă

Că Dumnezeu o dată murit

 

Iar după trei zile îndoliate

În care noi L-am plâns pe-al nost fârtat

El izbândi în lupta cu o moarte

Ce nu-L crezuse încă înviat

 

Și astăzi noi ca pe-o recunoștință

Ce o aducem celui Luminat

Mărturisim cu întreaga ființă

Hristos cu-adevărat a înviat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s