Nuntă…

Stejarii sunt pierduți în păduri sub frunzetoamna-poza-7-30288x1024

Și înecați sunt toți, cu apă de izvor

Nu cred că o să ceară ei vreodată scuze

Că toamna o ascund în coroana lor

 

Încep să ningă crengi, mâncate de rugină

Septembrie îi ține timpului ison

Apune tot frunzișul, răsare o lumină

Să vegheze noaptea când stelele mai dorm

 

Eu te aștept aici la umbra tâmplei mele

Să te cuprind în brațe, să te strâng la piept

Veni-vor peste noi anotimpuri grele

Dar absența ta nu vreau să o accept

 

De o să vii adu, te rog,  lada de zestre

Te voi găti mireasă, te duc și la altar

Iar cei ce vor privi, de noi n-o să le pese

Lutul rămâne praf, de nu are Olar

 

Castanii vor cânta marșuri înălțătoare

Cu păsări călătoare alături vom pleca

Ne vor purta pe aripi în marea lor zburare

Și-n cuibul lor acolo, noi vom înnopta

 

Ceasurile-acestea să țin-o veșnicie

Primesc orice pedeapsă, fie și o damnă

Păcatul să-l trăim într-o pustnicie

Clopotul să bată când afară-i toamnă.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s