Ne(muritor)

Puteți să mă-mbrăcați cu argint și porfirăimages

Acasă să mă duceți ca fiu risipitor

Timpanul să-mi audă vocea de la liră

În mine, știu, domnește ce este muritor

 

Nu pot să fiu eu veșnic, că veșnicia mea

E răstignită-n cuie, țintită în morminte

Acoperită este doar de vremea rea

Nu poate să vorbească, se-neacă în cuvinte

 

Degeaba în ambrozii voi îmi scăldați ispita

Vă rog să înțelegeți că veșnici n-om avea

La timpul potrivit leagăn îmi va fi cripta

Nemuritor eu sunt, doar în moartea mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s