Marea … iubire

 

Iubita mea în noapte stelele nu tacnoapte-frumoasa-6_846a8f292cea4b

Înalță-n imnuri  puținele trăiri

Eu stau și le ascult la mine în cerdac

Departe încă ești, aproape-n amintiri

 

Acordurile lor se pierd pe-o partitura

Și se ascund în larguri într-un val

Iar marea le cuprinde într-o picătură

Să stingă dorul când ajung la mal

 

Și-o ceremonie cu stele și luceferi

Așteaptă ca să vii pân’ la răsărit

Pe nisipul rece aștern covor de nuferi

Pasul să nu-ți fie de nimic rănit

 

Pescăruși toți vor străjui văzduhul

Risipind în zări ce este omenesc

Vom rămâne noi și alături Duhul

Ce ne va fi martor pe veci că te iubesc

 

Și-n singurătatea regăsirii noastre

Vom rămâne veșnic să ne împlinim

Iar cu binecuvântarea zorilor albastre

Te iubesc, iubești, amândoi iubim.

Anunțuri

Un comentariu la “Marea … iubire

  1. Otilia spune:

    Eu nu as fi crezut vreodata, ca este printre noi un suflet atat de sensibil, care din prea-plinul sau, daruieste si altora la fel, alese simtaminte. Credeam ca apartine Harului numai vocea, care ne bucura in cadrul intalnirilor duminicale, la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.
    Dar Catalin se releva a fi mai mult decat un simplu slujitor la catedra, sau in catedrala Domnului.
    Dincolo de preocuparile diurne, aflam un cautator fervent al sentimentului de „iubire” care din neimplinire se varsa spre calimara sufletului mereu asteptanda, tanjind spre rotunjire, catre jumatatea pereche. Si plinatatea suflului curge in silabe, in versuri de o sensibilitate dureroasa, care cauta sa impace o stare de fapt- lipsa, intarzierea sosirii, sau plecarea iubitei. Dar poate ca tocmai el si-a intarziat chemarea, si-n bocet ancestral isi cere iertate ca poate n-a stiut sa o grabeasca la intalnirea visata. Si daca chiar ar veni, fie si tiptil, in vis, cu atat mai mult „iubita” nu trebuie sa il trezeasca, ca sa se prelungeasca iluzia ramanerii impreuna pana in zorii diminetii , care oricum isi vor face treaba si vor curma iluzia, trimitandu-l la rutinantul program.
    In vers, toti apelam parca la motivul iubirii ca vis al operei eminesciene. Si de cand e lumea asta, adevarata iubire se realizeaza numai in vis.
    Ideile mi s-au conturat citind cateva poezii postate in ultimele luni.
    Cei care rezoneaza cu asemenea lucruri, nu pot sa taca. Imi promit sa dedic timp pentru a le explora, fiindca merita.
    Cu drag, Otilia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s