Pădure fără…

În păduri de brazi doar bezne ne cuprind743[1]

Și caut Dumnezeul ca să ne unească

Nu sunt piețe unde iubirea să o vând

Prețul pentru tine sper să nu mai crească

 

Pașii umbrei tale duc către izvorul

Unde prima dată am sorbit o cupă

Plânsul lui de murmur îmi alină dorul

Apa lui acuma tâmpla mi-o sărută

 

Încă port ulciorul zilelor trecute

Când pădurea mamă mi-alinina trecutul

Și-n potecile în care verile-s trecute

De atâta mers e bătut pământul

 

Am fugit atâta, picioarele-s tăiate

Pădurarii vin, doboară-n rând copacii

Cerb străin de tine din copită bate

Și își face cruce  să alunge dracii

 

Către dimineață soare luminează

Iarba vrea să crească, cerbii să o pască

Pierdută-i bezna nopții care ne veghează

Și unde-i Dumnezeul care să ne unească ?

Anunțuri

Un comentariu la “Pădure fără…

  1. mihaela spune:

    Un poem bine inchegat.Felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s