…și totuși a râs

Cărbune din jar străpunge în oaseImage

Arzând râsul ce-l știu de un veac

O toamnă de frunze cine îmi coase

Și vântul în plete să-l simt în cerdac.

 

Argat sunt al vieții și sclav peste timpuri

Cerșetor sunt de ani din Clepsidra celestă

Cine să îmi vândă mie anotimpuri

Și un râs dintr-o pictură rupestră.

 

Aș mai sta la voi să știu că aș râde

De viață, de timp, de voi și de mine

Dar chipuri ascunse, umbrite și hâde

Cu boala lor de tot m-ar cuprinde

 

Mai bine să plec, aici nu-mi ridică

Nimeni statui, și imnuri de plâns

Dar atât să-mi scrieți pe criptă

A fost om…și totuși a râs.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s