Hoinărind

În caravane de vise sculptate

M-alătur să merg către ninsoriimages

Deșertul de nea este departe

Cum este pământul de nori.

 

Pribegim pe căi nisipoase

Pe drumul de nea și argint

Fețele toate ne sunt arse

În brațe vreau să te cuprind.

 

Cârmuiți de albul zăpezii

Ochii-s cețoși de atâta nisip

Străini suntem de conturul străzii

Vederea noastră s-a risipit

 

Așa orbiți de drumuri și ploaie

Cătăm busole spre răsărit

Să găsim și noi o odaie

Că ne-am săturat de atât hoinărit

 

Dar drumurile cele muntoase

Nu au început și sfârșit

Drumețul abia acuma aflase

Că mai are o viață de hoinărit.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s